Tag Archives: Teatrul de pe Lipscani

operele complet prescurtate ale lui william shakespeare

Poti sa spui rugaciuni 
Sa se intample minuni 
Dar ce semeni aduni 
Fugi, fugi Stai, stai vin baieti buni

Am schimbat putin versul celor de la B.U.G. Mafia pentru ca adevarul este ca vin baieti foarte buni in spectacolul Operele complet prescurtate ale lui William Shakespeare.

Am argumente puternice cand fac aceasta afirmatie, de aceea va invit sa-i cunoasteti: Dan Radulescu, Andrei Seusan, Daniel Haralambie/Ionut Grama. Ei sunt cei trei care timp de 75 de minute vor prezenta publicului intreaga magie, genialitate si maretie a operelor dramaturgului englez.

Evident, nimic nu ar fi fost posibil fara Eugen Gyemant, regizorul spectacolului si Tudor Prodan, scenograful.

Spectacolul nostru contine doar 14.205 cuvinte, in timp ce Operele Complete editate la Oxford insumeaza peste 1.258.437 de vorbe. Aceste piese interpretate intr-o maniera traditionala dureaza – fara aplauze – 127 de ore si 58 de minute. Adica 5 zile si 7 nopti. Noi vi le vom prezenta – cu aplauze cu tot – in numai 75 de minute! Iar la sfarsit veti pleca de aici complet culti!

Astfel, suntem invitati in lumea shakespeariana dar intr-un mod inedit prin felul in care actorii interpreteaza toate piesele si sonetele acestuia!

Este o armonie perfecta intre text, decor, lumini si muzica. Este un spectacol in care se rade mult, diferit de ceea ce a pus in scena regizorul pana acum, pe scurt: este un spectacol unic! Unicitatea acestuia vine din faptul ca desi publicul cunoaste actorii, acum are ocazia sa-i vada altfel!

Frumoaselor fapturi le vrem vlastare
iar frumusetii-un spor de dainuire
si-n acest chip, plapand urmas transpare
purtandu-i umbra florii-n vestejire.
Dar tu ce-n ochii tai iti afli rug
hranindu-l cu-a ta flacara, din greu,
duci foame unde-a fost candva belsug,
insuti vrajmas al dulcelui tau eu.

1 2 3 5 4 6


fantasmagoria

Joi seara, am fost timp de o oră și-un pic Ambasadoarea Republicii Culturale Chineze, într-o misiune importantă la Teatrul de pe Lipscani.

Motivul pentru care am fost trimisă acolo a fost spectacolul Fantasmagoria.

Înainte de începerea piesei, ca o adevărată Ambasadoare care își onorează funcția, am avut o conversație cu tineri reprezentanți de seamă ai dansului din Republica Moldova. De la ei am aflat ce frustrări au dansatorii profesioniști, dar și ce satisfacții au, în urma unui spectacol. A fost o discuție interesantă, care ar fi putut să se prelungească mult, dacă luminile nu se stingeau și nu începea muzica : era semn că miracolul avea să se întâmple!

Spun miracol, pentru că prin definiție, fantasmagorie înseamnă priveliște fantastică. Spectacol ireal. Ceea ce s-a și dovedit a fi! Astfel, pe scena Sălii Rapsodia, irealul a devenit real. Că doar acesta este scopul teatrului până la urma: de a face vizibilă, lumea invizibilă. Cea mai mare parte a oamenilor crede că ceea ce este vizibil dă putere. Or, adevarata putere e ceea ce e invizibil!

Am trăit momente unice cu iz parizian, am fost purtați în pași de vals, apoi pe muzică rusească și tango pasional în povești din trecut, cu multă zăpadă și creaturi stranii, într-o competiție a unor bărbați haioși care încercau să cucereasca o tânără domnița. O domniță jumătate înger, jumătate demon – muza care dădea culoare și sens competiției celor trei. Din iarna viscolită și cenușie, pe aceleași acorduri sublime, ne-am trezit într-o primăvara vie, plină de culoare și voia bună.

Odată cu zâmbetele, culorile și veselia care au inundat scena, ne-am prins și noi în jocul lor (joc la propriu cu un balon uriaș aruncat în sală, publicului prezent și apoi fluturilor – actorii de pe scenă) moment în care inimile ni s-au umplut de bucurie.

Am fost martorii unei creații de pantomimă stranie și fascinantă, alături de cei patru protagoniști talentați și creativi: Vadim Rusu (cel care semneaza și regia spectacolului), Nadeja Dimitriu (este și autoarea coregrafiei impresionante), Petru Ciobanu și Petre Voicu. Aceștia vor continua cu siguranță seria de spectacole marca Dan Puric.