Monthly Archives: Aprilie 2012

EA a spus ‘te iubesc’

Personaje:

EA – fata

ea – vocea din capul ei

EA: (citeste mesajul pe care l-a primit): ‘te iubesc punct Daca as putea sa dau inapoi macar un sfert din gandurile tale bune, care m-au sprijinit si m-au facut sa merg inainte. Sa fii happy happy.’

ea: ti-a spus’ te iubesc.’ Mai citeste o data. Poate n-ai citit bine.

EA mai citeste mesajul inca o data. Era la fel. EA era si mai incurcata. Era mesajul cu numarul 613. In ziua de Revelion, trimis pe la 4 dupa-amiaza. Zambeste fin. Se simte ametita, ca si cum ar fi baut vreo trei pahare cu sampanie. Mai citeste o data. La fel.

ea: si-acum ce-ai sa faci? Nu-i raspunzi? E frumos ce a spus. Se joaca insa, un pic cu cuvintele. Vezi?  A pus punct dupa ‚te iubesc’. De fapt asa pune el intotdeauna punct, dupa fiecare afirmatie pe care o face in scris.

EA se plimba prin camera ei, priveste atenta perdeaua si draperia si vede cum o raza de soare incerca sa se strecoare printre florile de pe pervaz. De fapt EA nici nu vedea ce se intampla. Nu auzea si nu vedea nimic. Era prinsa acolo, in mesajul acela cu numarul 613.

613 mesaje. Raportul era aproximativ de 1:1. Poate EA scria mai des. Dar si EL ii raspundea, la fel de des. Nici iubitului ei nu-i scrisese atata, in 7 ani de cand erau impreuna. D-apoi cuiva pe care nu-l cunostea.

EL si EA nu se cunosteau. Se vazusera de cateva ori, in niste locuri publice si stiau unul despre celalalt ca exista. EL nu stia cine este EA, iar EA nu stia ce face EL. Dar o atragea intr-un mod misterios. Se descopereau cu fiecare mesaj pe care si-l scriau. Atat cat voia fiecare sa se lase descoperit.

ea: trebuie sa-i raspunzi ceva. Au trecut aproape 2 ore. Tu il iubesti? Scrie-i ceva. Dar din suflet, nu doar sa fie scris. Asa cum ai facut-o de doi ani incoace.

EA (isi ia laptop-ul  in brate si da reply la mesajul pe care l-a primit):  ‘i’am happy now. Si iubeste-ma in continuare. Have fun. Kiss you.’ (si da ENTER).

ea: nu pot sa cred ca ai scris asa. ‘Iubeste-ma in continuare?’.  Omu’ a fost atat de dragut si sincer cand ti-a scris si tu nu esti in stare sa spui decat ‘iubeste-ma in continuare?’. Unde e emotia, traiarea pe care ai simtit-o cititind mesajul lui. Nu ai pic de romantism in tine. Adica: nu mai ai nici un pic de romantism? Nu a mai ramas nimic de zis? S-a incheiat un an, nu o conversatie prelungita pe care o aveti de doi ani. Mergeti pe trei, de-acuma.

EA se ridica din pat, puse laptop-ul pe masa, se duse la dulapul cu haine si isi scoase de-acolo tinuta pe care si-o pregatise pentru noaptea de Revelion. Si isi vazu de treaba ei pana cand a inceput petrecerea.

Miezul noptii. Anul nou. Un nou an. Dorinte puse sa se indeplineasca. Sarutari si imbratisari.

EA scoate telefonul, acceseaza txt messages si tasteaza: ‘sa ai un an minunat. Si ceea ce nu ti s-a indeplinit, sa se indeplineasca. Space space space space space space…. Si eu te iubesc.’

Message has been sent.

To: EL.

ea: a spus ‘te iubesc.’


cabina artistelor

Cum arata cabina unui actor? Eu pot doar sa mi-o imaginez, pentru ca nu am fost sa vad una in realitate, am vazut doar in filme. Ce ar putea sa fie in ea? O masa, un scaun, oglinda, dulap si cam atat. Vorbind despre ceea ce se vede. Dar ea mai are ceva. Are emotii, lacrimi, suspine, ganduri. Are suflet. Imprumuta putin din trairile actorului, iar tie, iti ramane sa le descoperi daca esti curios sa vezi cum arata o astfel de cabina.

Dar cum nu oricine are nororcul sa vada una, tanarul regizor Alexandru Mazgareanu s-a gandit sa puna in scena ‘Cabina Artistelor’ a lui Arnošt Goldflam. La ArCub. Pastrand emotia pe care o transmite o cabina de artist, acesta ne invita alaturi de Coca Bloos sa descoperim ceea ce se intampla dincolo de ce se vede pe scena.

Este o comedie usor dulce, usor amara, care vorbeste despre conditia artistului, in acest caz a actorului de provincie. Va fi o intalnire emotionanta cu Coca Bloos, despre care tanarul regizor afirma: ‘o actrita deosebita, cu foarte mare experienta de la care am avut de invatat atat eu, cat si colegele dansei mai tinere.’

In aceasta piesa regizorul semneaza si decorul. Costumele, alese cu grija si deosebite, apartin Alexandrei Boerescu, iar distributia este remarcabila. Mazgareanu afirma despre tinerele actrtie ca: ‘sunt foarte ta­lentate,  ar trebui vazute de cat mai multi regizori si distribuite in cat mai multe spectacole’.


invitatie la… crima

Am citit in numarul trecut al revistei Unica, despre un nou concept de teatru nou –nout in Romania.

‘Crima la cina’ se numeste. Ce se intampla? Mai multi actori, tineri si talentati, joaca o piesa de teatru intr-un restaurant. Pana aici, doar restaurantul e nou. Teatrul in baruri nu. De-aia s-a inventat ‘Godot-Café Teatru’. Sa se joace teatru in bar (ziceam de ‘Godot’, pentru ca imi place mie mai  mult si e relativ nou). Ca asa exista ‘Teatrul Luni’ de la Green Hours, cel care a sprijinit proiecte de teatru independent, acum vreo 10 ani. Dar nu despre asta voiam sa scriu. Asta-i alt subiect si inca unul delicat si trebuie sa-i acord mai mult timp.

Care este ineditul in acest proiect? Tu, consumator fiind, de teatru sau de mancare, in cazul de fata ambele, te poti implica in investigatia care are loc in acea seara. Desigur, trebuie si o tinuta adecvata: fie cea din perioada interbelica (daca optezi pentru un bilet style), fie o tinuta corespunzatoare unui spectacol  de teatru (daca optezi pentu un bilet normal).

Concluzia acestui nou tip de teatru este simpla: in fiecare saptamana este ucis cineva. Ajuta-i sa gaseasca criminalul si petrece o seara deosebita. Vei fi surprins de lucrurile ce ti se pot intampla. Merita sa incerci.


xxl

Raluca Vermesan a fost premiata de UNITER pentru debut in spectacolul ‘XXL Fat Pig’ de la Teatrul Act.

Pe Raluca am vazut-o in ‘Opera de trei parale’. Nu are cine stie ce rol, este doar una dintre fetele lui Mackie. Are cateva replici scurte, spuse bine, fara emotii.

In ‘XXL Fat Pig’ pe care l-am vazut la Godot Café-Teatru, joaca alaturi de Andi Vasluianu, Vlad Zamfirescu si Irina Velcescu. Textul  lui Neil LaBute, replici scurte si savuroase, este tradus si adaptat limbajului timpurilor noastre, de Irina Velcescu.

Pe Raluca Vermesan o vom putea urmari in curand si pe scena Teatrului Metropolis, intr-un spectacol de succes, ‘Opposites Attract’, asa cum a anuntat pe contul personal al unui site de socializare, regizorul spectacolului.

XXL este o comedie amara, despre cum iubesc oamenii, daca iubesc si mai ales ce iubesc.

Este o piesa pe care o urmaresti cu placere, dar care naste in mintea ta niste intrebari: cat suntem de superficiali si de ce avem prejudecati.

E un spectacol bun, in regia lui Cristi Juncu si vi-l recomand cu placere.


jocul de-a ‘metoda’

Pana unde esti dispus sa mergi pentru a capata un job? Nu un job oarecare. Ci unul intr-o companie transnationala si o functie buna – director de vanzari. Esti tu mai bun decat ceilalti concurenti? Si daca te consideri mai bun, ce te diferentieaza?

Acestea sunt doar niste intrebari, pe care le auzi in mod repetat atunci cand mergi la interviuri pentru obtinerea unui job.

In spectacolul de la Nottara, avem aceleasi ingrediente: patru candidati pentru ocuparea unui post foarte bine platit intr-o sala de protocol, asteptand intalnirea finala cu angajatorul. Angajatorul care nu se arata, care pare sa se joace cu mintile candidatilor, ii manipuleaza si odata cu ei si pe spectatori. Spectatorii accepta jocul pentru ca este pe scena. Este teatru, dar luat din viata reala.

Respectand cu strictete manualul de psihologie in ceea ce priveste evaluarea candidatilor, ‘Metoda’ doreste sa evalueze raspunsul canditatilor in fata stimulilor emotionali si masoara inteligenta creatoare.

In regia lui  Cristian – Theodor Popescu, dupa un text bine scris de Jordi Galcerán si cu participarea tinerilor actori: Cerasela Iosifescu, Adrian Vancica, Alex Jitea si Gabi Rauta, ‘Metoda’ este un spectacol bun pe care il puteti vedea stagiunea aceasta la Teatrul Nottara.


%d blogeri au apreciat asta: