Monthly Archives: Octombrie 2012

esti ca o floare

‘Esti ca o floare, cu multe petale/Frumoasa, senina si zambitoare/Esti raza de soare scaldata-n candoare/Esti vara si toamna si-apoi primavara/Un zambet cald esti, nostalgie, uitare/Esti ceea ce esti…dar ce esti oare?’

Asa suna declaratia mea de dragoste pentru EL. EL, artistul, pe care il cunoscusem la spectacolul ‘Craii de Curtea Veche’, mai demult si cu care incepusem sa-mi petrec din ce in ce mai mult timp. Mergeam impreuna la numeroase spectacole de teatru clasic si independent. Amandoi eram fascinati de regizori, actori si jocul actorilor pe care ii vedeam. Apreciam fiecare viziune pe care o aveau regizorii si cel mai des discutam despre asta. Evident, timpul nostru dedicat culturii nu se limta doar la piese de teatru. Mergeam impreuna la expozitii de picturi sau in biblioteci. Incercam tot ce era nou in materie de carti, pictori sau regizori.

Sarbatoarea iubirii se apropia cu pasi repezi. Si de fiecare data, cand aveam ocazia, incercam sa-l cuceresc. Desi el era deja cucerit. Si ‘Ziua Indragostitilor’ era un moment prielnic de a-i darui ceva ce stiam ca-i va face placere.

Stiam ca EL era fascinat de Silviu Purcarete. Cu ani in urma a mers sa vada o piesa de-a lui, ‘Danaidele’, in Irlanda. La Festivalul de la Dublin unde a si fost rasplatit regizorul, cu Premiul Criticii.

Mi s-a parut un gest frumos sa-i fac un cadou deosebit de ziua iubirii ‘Les Danaides. Histoire d’un spectacle’ (Danaidele. Istoria unui spectacol), carte scrisa de Marina Constantinescu, pe care am gasit-o la editura Nemira.

Cineva spunea ca in  ‘Danaidele’ cea mai poetica conceptie regizorala ramane splendoarea unei mari agitate in valuri. O imagine transformata in metafora care a ramas in mintea spectatorului de teatru.

EL era fascinat de aceasta piesa. Am gasit cartea. M-a fascinat si pe mine.  Am stiut ca este cadoul perfect pentru ziua indragostitilor!

Din dragoste pentru superBlog 2012.

Anunțuri

scrisoare

Expeditor: Eu la 80 ani

Destinatar: Eu in octombrie 2012

Draga mea,

E neobisnuit sa folosesc acest tip de corespondenta. Nu l-am mai folosit de mult. In mod normal foloseam e-mail-ul, dupa cum bine stii.  Dar de  ceva timp am probleme cu placa de baza si mi se blocheaza PC-ul. Cred ca imi trebuie alta. Pe vremuri, era un magazin on-line, Oktal se numea. Aveau un slogan tare dragut ‘promisiuni respectate. Din 1999’. Mai exista? La ei as vrea sa comand o placa noua de baza. Si as mai avea nevoie de un hard disk extern. Am atatea articole scrise, arhivate in calculator si nu vreau sa se piarda. Sunt acolo o multime de amintiri si vreau sa le pastrez.

De asemenea am nevoie si de un procesor mai bun. Un Intel. Tot de la ei l-as lua. Am incercat zilele trecute sa gasesc un alt furnizor si nu stiu, parca toti mi se pare neseriosi. Nu am incredere!

Cum e noul monitor LCD pe care ti l-ai luat? Daca esti multumita, te rog spune-mi. Odata cu cele trei produse pe care vreau sa le comand, o sa-mi comand si un monitor.

Altfel? Esti bine? Sanatoasa? Cum merge cu scrisul? Ai reusit sa-ti publici cartea? Iti tin pumnii si iti doresc numai bine.

Cu drag,

Eu

Tehnologia face diferenta la superBlog 2012


tonul face muzica

De mult timp imi doream sa ma introc in Praga si sa vizitez Mozart Museum. Acum aveam ocazia. Castigasem un sejur la NH Hoteles. Am ales Praga. Nu stiam hotelul. Stiam doar ca e situat in apropierea muzeului.

Si cum sunt indragostita de Praga, imi doream ca acest sejur sa fie de neuitat. Si asa a fost!

Imediat cum am ajuns mi-am dat seama ca oamenii au intr-adevar puterea de a face lucrurile sa se intample. Este un hotel grandios, elegant care iti transmite o stare de bine. E ca si cum in loc de ‘welcome’ ti-ar da o portie de energie pozitiva. Am intalnit oameni frumosi acolo, care iti dadeau buna-dimineata din priviri. Parca nici nu era nevoie de cuvinte. Totul era intr-o armonie perfecta. Ambientul, serviciile si oamenii.

Zilele petrecute acolo, intr-o atmosfera moderna si stilata m-au facut sa-mi dau seama ca orice este posibil. Mi-am scos din vocabular ‘nu pot’ si l-am inlocuit cu ‘sigur ca se poate’ pentru ca am invatat ca o lume mai buna este posibila.

Diminetile mi le petreceam la piscina, apoi la sala de fitness. Foloseam noile lor cosmetice ‘Agua de la Tierra’, mai intai din curiozitate, apoi cu mare interes. In afara de faptul ca-mi faceau pielea fina ca matasea, erau si produse ale secolului nostru. Se incadrau in noile standard ECO. Ambalajele erau oxo-biodegradabile, altfel spus se degradau in sapte ani de zile, nu in patru sute.

Pranzul si cina le luam in elegantul restaurant al hotelului unde am descoperit mancare minunata si un vin delicios. Acolo beneficiai de cea mai atenta servire si odata cu o masa delcioasa primeai si o portie de energie pozitiva. Asa erau oamenii, asta transmiteau!

Dupa plimbarile obisnuite prin Praga, ma odihneam pe terasa hotelului. Nimic si nimeni nu mai conta. Era perfect. Eu si cu cerul. Ma simteam libera. Dupa-amiezele relaxante erau condimentate cu o ora de sauna si masaj. Am intalnit acolo cele mai noi tehnici de masaj si mi-am dat seama ca oamenii chiar fac lucrurile sa se intample. E-adevarat ca sunt multe lucruri de care te poti lipsi in viata dar de lucrurile facute cu grija care iti fac si bine, in niciun caz. Acolo m-am simtit bine pur si simplu, tocmai pentru ca NH Hoteles a avut grija ca lucrurile simple sa fie deosebite. Sa fie imbracate in grija, zambete si afectiune.

Sunt convinsa ca or sa-mi lipseasca toate acestea. De data aceasta am fost singura. Si pentru ca merit maxim de rasfat din cand in cand, planuiesc un weekend impreuna cu iubitul meu. La NH Hoteles in Romania. Fiind un lant hotelier international, cu siguranta ne vom bucura impreuna de ceea ce am avut eu la Praga.

M-am intors plina de optimism si cu convingerea ca ei nu doar doresc sa schimbe lumea: ei chiar au inceput sa faca lucrul asta. Si da, m-am trezit dintr-o data intr-o lume mai buna.

 

Tonul face muzica la superBlog 2012.


my time

Echilibrul este conform dictionarului explicativ al limbii romane o stare de liniste, armonie si de stabilitate launtrica.

Astfel, zi de zi, fiecare dintre noi incearca sa gaseasca aceast echilibru. Nu-i tocmai usor. E dificil as spune.  Intotdeauna vor exista tentatii si nu vei sti ce sa alegi. Sa faci alegeri este greu. In general este greu! Sa faci alegeri bune este si mai greu.

In ceea ce ma priveste, de mica am fost obisnuita cu responsabilitatile. Am facut sport din clasa a doua pana la facultate si acest lucru s-a vazut ulterior. Nu doar in felul in care arat, fizic vorbind, ci mental. Sportivii sunt obisnuiti cu antrenamente, sunt disciplinati, stiu sa se controleze si practica aceste lucruri si in viata de zi cu zi. Timpul in care am practicat sport, mai intai atletism, apoi baschet era timpul meu liber, dupa orele de scoala. Intotdeauna aveam grija sa imi dozez fortele, astfel incat, dupa terminarea programului sa pot sa merg si la antrenamente. E-adevarat ca eram copil si nu aveam griji, responsabilitati prea mari, insa facand lucrul acesta cu regularitate, m-am obisnuit asa.

Timpul a trecuta si acum, iata-ma! Am un job frumos, un program bun si o activitate extra-job, pe care cei din jurul meu si cu mine o gasim cel putin interesanta: mersul la teatru. Cu regularitate! Si-apoi scrisul despre teatru. Din pasiune! Credeti-ma nu este chiar usor dupa opt ore de stat intr-un birou, facandu-mi job-ul cum trebuie, sa merg si sa ma concentrez si la piesa de teatru. Desi, multi ar spune ‘hm, e doar o piesa de teatru. Mergi sa te relaxezi’. Ei bine, nu-i chiar asa. Mersul la teatru naste alte pasiuni. Pasiunea pentru citit. De exemplu: vezi o piesa, iti place textul. Mergi acasa, cauti autorul si apoi incepi sa cauti altceva scris de el. Si vei vrea sa citesti si altele scrise de el, doar ti-a placut! Si asa se intampla de fiecare data. La fel si cu regizorii: vezi si alte piese, cauti autorul, citesti si altele si tot asa. Cu actorii e mai usor, ei sunt mai mediatizati si nu trebuie sa-i cauti atat de mult. Dar de mers sa-i vezi tot mergi.

Cum ai putea sa faci toate lucrurile astea daca nu stii sa-ti organizezi timpul? La serviciu, de exemplu. Trebuie sa stii sa prioritizezi task-urile pe care le ai, fara insa a le neglija pe celelalte. Si mai este ceva: sa te incadrezi in cele opt ore alocate statului acolo. E-adevarat, mai sunt si exceptii. Sunt exceptiile care confirma regula ‘nu sunt de acord cu statul peste program’. In afara de un bun ‘time management’ trebuie sa stii sa delegi oameni. Sa-i responsabilizezi si sa-i motivezi. Si-atunci vei scapa de anumite lucruri mai putin importante si te vei concentra pe ceea ce necesita intreaga ta atentie.

Sa-ti gasesti echilibrul este important, dar si motivant. Pentru ca oamenii au dorinte si asteptari diferite si echilibrul difera. Cazul meu este unul fericit: am un job frumos care necesita din cand in cand si putina creatitivitate (sau mai multa) iar mersul la teatru si scrisul ma ajuta sa-mi dezvolt aceasta latura. Apoi cititul. Spuneam mai sus ca ajung acasa si caut autori, caut scrieri de-ale lor, le citesc, le recomand si altora si tot asa. Ce mai lipseste? Iubirea. Exista si ea. Apoi sentimentele. Am sentimente frumoase pentru oameni frumosi, pentru lucruri frumoase, pentru job-ul meu si pentru pasiunea mea. Si sunt convinsa ca sentimentele si iubirea imi ofera un echilibru fantastic.

 


ciocolata

Ciocolata devenise laitmotivul discutiilor noastre.

Vorbesc despre conversatiile multe si foarte placute pe care le aveam cu artistul pe care il cunoscusem mai demult, la o premiera la teatru. EL este un artist in adevaratul sens al cuvantului. In afara de faptul ca este frumos si destept, este mare iubitor de teatru, film, carti bune si muzica rock. Din cand in cand scrie. Si scrie foarte bine. Chiar a publicat o carte de curand. Nu este prima, dar este primul lui roman.

De aici a pornit si discutia cu ciocolata. Eu i-am promis ca vin la lansare si o sa-i aduc o ciocolata. Asa pur si simplu fara niciun motiv, in semn de apreciere, iar EL a fost de acord. Din pacate nu am apucat sa i-o dau. Era prea multa lume, presa multa, s-au luat interviuri, a fost si in direct la un post de radio unde a vorbit despre romanul proaspat lansat, asa ca am zis ca i-o dau cu alta ocazie.

Timpul a trecut, noi vorbeam si vorbeam si vorbeam, dar nu reuseam sa ne vedem. Aproape fiecare mesaj sau conversatie se termina: ‘cand ne vedem, iti aduc ciocolata’, ziceam eu. ‘cand ne vedem sa-mi aduci ciocolata’ zicea EL.

Ciocolata contine feniletilamina.

(formula chimica a feniletilaminei).

Feniletilamina este o substanta care produce o stare usoara de visare si este produsa de catre creier atunci cand doi oameni sunt indragostiti.

Daca doi oameni nu sunt indragostiti si totusi se hotarasc sa imparta o ciocolata? Adica nu sunt indragostiti unul de altul. Oare noi eram indragostiti unul de celalalt?

Timpul a trecut si ne-am hotarat sa ne vedem de ziua mea, in iarna. Adica eu am dorit sa-mi petrec o parte din ziua mea si cu EL, pentru ca il simt intr-un fel si ma duce intr-o anumita stare de bine. Iar de ziua mea vreau sa fiu in starea aceea. Si numai EL putea sa mi-o creeze. Special pentru acesta eveniment, i-am cumparat o carte de colectie: ‘Craii de Curtea Veche’. Stiam ca o carte cu iz medieval, deosebita si unica era o alegere potrivita pentru un barbat rafinat asa cum este EL. Nu era aleasa la intamplare. Avea dubla semnificatie: la premiera ‘Craii de Curtea Veche’, atunci la teatru, demult, ne cunoscusem si mai mult decat atat venea de la o persoana deosebita, care insemna foarte mult pentru EL.

Si pentru mine avea o semnificatie aparte: odata cu aceasta carte ii daruiam si o parte din sentimentele mele frumoase si sincere, imbracate in emotii puternice. Dar emotiile aveau sa treaca, iar sentimentele si cartea ramaneau pentru totdeauna.

Dar oare ce s-ar intampla daca am mananca ciocolata impreuna?

Emotii puternice la suprBlog 2012.


%d blogeri au apreciat asta: