Monthly Archives: Septembrie 2015

omul care mânca lumea

“Omul care mânca lumea” este spectacolul care reinterpretază cotidianul absurd într-o cheie regizorală modernă. Acesta tratează cu cinism diferite aspecte ale societății contemporane, iar regizorul Alexandru Mâzgăreanu îl prezintă din perspectiva presiunilor sociale și personale ale personajului principal. Acesta trece printr-un moment de criză și caută să își recapete identitatea, încercând să dea un sens nou vieții sale.

Regizorul actualizează motivațiile din lumea meritocrației, lume în care capitularea nu este o opțiune – cine îndrăznește să părăsească cursa capitalismului  este scos din sistem – , și aduce în prim plan o echipă de tineri creatori de teatru, vârfurile generațiilor lor, care reconstruiesc societatea capitalistă și presiunile pe care aceasta le generează asupra oamenilor, într-un stil unic, așa cum ne-a obișnuit. Acesta pune în discuție și probleme profund umane, conturând o relație specială – de ură-dragoste – între personajul principal și tatăl său, nevoit să găsească o soluție atunci când acesta, datorită degradării fizice și psihice, devine dependent de el, ajungând el însuși un copil.

Piesa“Omul care mânca lumea”, a fost aleasă în 2010, ca fiind una dintre cele mai bune piese din Europa de către ETC – European Theatre Convention.

Din distribuția spectacolului fac parte: Șerban Gomoi – Fiul, Romeo Pop – Tatăl, Antoaneta Cojocaru/Sorina Ștefănescu – Lisa, Liviu Chițu – Filip, Alexandru Călin – Ulf.

Traducerea textului aparține lui Ciprian Marinescu, muzica originală: Alexandru Suciu, decor: Alexandru Mâzgăreanu, foto și grafica: Romulus Boicu.

Spectacolul este realizat de Asociația OPERA PRIMA în parteneriat cu FUNDATIA DIGNITAS, cu sprijinul ArCuB – prin programul de finanțare “Ești București” –, PMB și Teatrul de Artă București, după un text de Nis-Momme Stockmann.

Asociația OPERA PRIMA este o organizație de drept privat, neguvernamentală, apolitică, independentă și autonomă ce are ca scop inițierea, organizarea și sprijinirea acțiunilor și programelor de dezvoltare profesională și culturală. Asociația a fost înființată în anul 2012 din dorința de a ajuta tinerii artiști în evoluția lor.

poster omul care manca lumea


amy

Am fost sa vad Amy din curiozitate. In afara de cateva melodii, nu stiam mare lucru despre ea. Cum nu ascult niciodata versurile si toata lumea spunea ca sunt scrie din realitatea ei, din ceea ce simtea ea, am mers.

De fapt, adevarul este ca am vrut sa vad doi oameni pe care ii iubesc foarte mult si care erau acolo. Ileana si Dan. Amy putea sa mai astepte putin inainte sa dispara. Sa ma lase sa o descopar asa cum merita. Am trait timp de doua ore povestea ei. Am fost acolo. A fost naturala, autentica. Lume se batea pentru ea. Amy era o fata care dorea sa fie iubita. Iubirea era un drog, care nu a distrus-o. Insa drogurile adevarate, da. Nu isi dorea sa fie celebra, dar a devenit. Fragilitatea ei era autentica. Vocea ei a impresionat milioane de oameni. Premiile pe care le-a castigat au facut-o ‘most wanted girl’. In esenta era o fata care nu isi dorea lucrul acesta. Pentru ca lucruri de genul asta te ridica si te doboara.

Amy. O poveste trista, cu mult adevar.

amy-winehouse-poster-350

Din 18 septembrie in cinematografe.


reteaua

Vizionarea documentarului Reteaua, in regia lui Claudiu Mitcu, m-a trezit putin la realitate. O realitate pe care eu incerc sa o fac mai frumoasa, roz, cu oameni frumosi si cu probleme exsitente, dar pe care le poti rezolva. Fie ca ai niste prieteni misto, fie ca ai o familie foarte misto care iti spune ca nimic nu-i imposibil si totul se rezolva.

Realitatate despre care vorbesc aici este una necunoscuta mie (si poate si altora). Pentru ca nu am cunoscut niciun caz si nu m-am lovit personal de ea. Dar ea exista.

Reteaua vorbeste despre lipsa citostaticelor din spitale si este bazat pe o investigatie jurnalistica facuta de Vlad Mixich pentru Hotnews. Ne vorbeste despre neimplicarea statului roman in aceasta problema si despre frumusetea unor oameni care au ales sa faca bine. Medicamentele de care au nevoie bolnavii de cancer nu sunt nici macar scumpe ci doar greu de gasit, pentru ca Unifarm – societatea nationala care ar trebui sa asigure prezenta acestor medicamente aflate pe lista aprobata de minister – reactioneaza greu spre deloc si numai in urma unor presiuni politice declansate la randul lor de presiuni media.

Partea frumoasa a acestui documentar, daca o pot numi frumoasa avand in vedere despre ce cazuri vorbim, este ca cineva din afara sistemului medical a ales sa faca acest gest, aceasta retea a citostaticelor, care este semi–legala si care la 5 ani de la infiintare, inca functioneaza.

Totul a pornit din biroul vienez in care s-a format reteaua citostaticelor, cea care compenseaza neputinta statului. Acolo, un tanar de 29 de ani nu a acceptat faptul ca in ministerele de la Bucuresti birocratia este mai puternica decat viata.

Pentru cine vrea sa vada documentarul o poate face in Noaptea Alba a Filmului Romanesc, vineri, ora 22:30, la Muzeul Taranului Roman sau pe 24 septembrie, in prime time, pe HBO.

 reteaua


%d blogeri au apreciat asta: