Monthly Archives: Mai 2013

între acte

Ati vazut vreodata un mare actor jucand un rege? Pe langa el, ai impresia ca regii adevarati nu prea au talent.  (Radu Beligan)

Eu l-am vazut jucand pe marele actor, Radu Beligan. Ultima data in Egoistul, piesa, care inca se mai joaca si in care joaca Maestrul Beligan. Am fost impresionata de public! Abia respira. Maestrul nu poate sa vorbeasca foarte tare, abia se aude – intr-o sala cu aproape o mie de locuri, iar in momentele cand se schimba decorul este ajutat de doi tineri. Emotionant!

Piesa in sine nu m-a dat pe spate. Comedioara de moravuri, reconfortanta! Insa prezenta Maestrului pe scena este tot ceea ce conteaza!

Cand trebuie sa vorbesc despre Radu Beligan, nu prea stiu ce sa zic. Pentru ca mi se pare ca orice, dar absolut orice as zice nu e suficient. Ce pot sa spun? Ca a jucat in multe filme, multe piese, in multe teatre, ce este foarte bun, ca a scris si montat? Ca are alaturi si tineri si varstinci deopotriva, ca la varsta lui este remarcabil si ca se pregateste de lansarea unui nou volum?

Da, pot sa fac asta. Între acte este volumul pe care il lanseaza Editura All pe 1 iunie, la Salonul de carte Bookfest, de la Romexpo, in prezenta autorului.

Be there!

Aceste însemnări sunt desprinse dintr-un blocnotes în care de ani de zile consemnez observații care răspund nevoii de proprie cunoaștere, de dialog cu mine însumi și de aducere aminte. Câteva dintre filele lui au apărut în editorialele ziarelor, ori în Caietele Teatrului Național. Altele, cele mai multe, se tipăresc pentru întâia oară“, scrie Radu Beligan, în prefaţa cărţii ’Între acte’.


parlez – vous théâtre?

Teatrul a fost intotdeauna un loc spiritual. Un fel de ritual, inca de la inceputurile lui. Teatrul dispune de un sens al timpului, acesta fiind prezentul. Este momentul actual dintre noi si nu poate crea decat prezentul. Ceea ce este interesant este ca el vorbeste despre trecut, si despre trecut in prezent!

In realizarea acestui articol am fost motivata de pasiunea mea pentru arta spectacolului si din dorinta de a-i pune in evidenta frumusetea si magia. Pe amandoua le-am descoperit urmarind de-a lungul timpului un festival. Si nu unul oarecare! Vorbim de Festivalul International de Teatru de la Sibiu! Pentru realizarea lui am studiat ceea ce se intampla in lumea teatrului si am constatat ca exista dincolo de apetitul ridicat al romanilor pentru cultura, o permanenta sete de cunoastere si de dorinta de a ne afirma prin ceea ce facem pe plan cultural. Si blogul meu a luat nastere in urma vizionarii unui spectacol. Un spectacol de teatru, care desi se juca de mult timp, a avut sala plina! Era intr-o seara foarte geroasa de iarna, iar publicul a fost cald, minunat. Lucru care mi-a placut la nebunie si atunci am simtit nevoia sa vorbesc teatru.

Prin Festivalul International de Teatru de la Sibiu, festival cu traditie in Romania si in lume – a ajuns sa fie cunoscut din America pana in Japonia, devenind o institutie cu personalitate si structura definita, ajungand in anul 2012 la perioada de maturitate, un loc de intalnire a excelentei in artele spectacolului – mi-am dat seama ca exista manageri de teatru care amprenteaza foarte bine perioada in care traim. Acest lucru da dovada de profesionalism si maturitate in minunata lume a teatrului si a artelor, in general. As putea spune ca teatrul de azi exceleaza prin atitudine si se manifesta prin dezvoltarea legaturilor artei cu lumea de azi, prin identificarea noilor calitati, a perspectivei civice, etice si sentimentale a omului modern asupra evenimentelor si asupra lui insusi.

Teatrul romanesc, fie ca vorbim de drama, comedie, musical, romantic sau tragedie, reuseste prin actori, regizori, scenaristi si prin calitatea spectacolelor, sa satisfaca gusturile consumatorilor de arta si ajuta la crearea unui dialog atat in tara, in comunitate, cat si intre artisti. As putea spune ca teatrul este indispensabil existentei, este o atitudine necesara!

Peter Brook spunea ca in teatru, diavolul e plictiseala. Ceea ce se intampla la FITS este unic. Festivalul promoveaza spectacolul artelor si il face cunoscut in intreaga lume conferindu-i calitatea de eveniment remarcabil in peisajul cultural international. Timp de zece zile reprezinta locul unde irealul se intalneste cu realul! Pentru ca scopul teatrului este de a face vizibila lumea invizibila. Teatrul serveste pentru a o face vizibila si pentru a o simti. Iubitorii acestei arte vin sa vada reprezentatii de seama si sa traiasca momente unice alaturi de protagonisti, momente de renastere spirituala.

Editia din acest an, cea de-a XX a, este speciala. Este editie aniversara. Cu acesta ocazie va fi inaugurata Aleea Celebritatilor care va semnifica zona de excelenta din artele spectacolului: cei mai importanti regizori de teatru si de opera, coregrafi si artisti mari de pretutindeni. Aceasta va avea un loc special, locul care leaga fostul teatru – primul teatru construit pe teritoriul romanesc – cu viitorul teatru, intre cele doua turnuri, intre doua ziduri de aparare ale cetatii. Cetate necucerita vreodata si cucerita doar acum, de artisti. Pentru prima data in istoria unui festival – este al treilea ca marime din Europa – se inaugureaza o sectiune de patrimoniu care valorifica cele mai reprezentative productii din spatiul romanesc. Festivalul continua planul de dezvoltare al unei piete de spectacol si al dialogului creativ prin sustinerea teatrului independent, intalnirea scolilor si academiilor de teatru si relansarea Bursei de Spectacole din Sibiu.

Franta este invitata de onoare a acestei editii si se va bucura alaturi de publicul roman de piese de teatru de exceptie – Faust, in regia lui Purcarete, despre care se spune ca este un spectacol atat de bun incat iti vine sa-ti vinzi sufletul, spectacole de teatru independent – Cui i-e frica de Virginia Woolf, dupa textul lui Edward Albee, intr-o distributie de exceptie –  de regizori remarcabili europeni, de spectacole unice care imbina dansul, cu muzica si teatrul – Sacha Waltz – de sezonul rusesc din cadrul festivalului, sau spectacole de arta si de dialog.

On va s’aimer, on va dancer! Oui, c’est la vie! C’est le Festival International de Théâtre!


forever young?

Sa fii vesnic tanar nu inseamna sa ai  20 de ani, inseamna sa fii optimist, sa te simti bine si sa ai un ideal in viata pentru care sa lupti si pe care sa-l cuceresti (Ana Aslan).

Despre Doamna care ne intinereste s-au scris multe. Nu ne intinereste doar cu miraculoasa descoperire a vitaminei H3, ci si prin felul in care s-a facut cunoscuta.

Parca ar fi povestea ei de viata pusa in Gerovital H3. Asa cum insasi Ana Aslan spune tratamentul meu cu Gerovital H3 este o solutie, dar nu numai. Este, in acelasi timp, o filosofie de viata si speranta.

Dar cine este Ana Aslan? Spun este, pentru ca ea este printre noi prin ceea ce a lasat in urma ei, o descoperire uimitoare care a revolutionat lumea si continua sa ne uimeasca!

Nascuta intr-o familie cu valente intelectuale in Braila, in anul 1897, medic roman specialist in gerontologie, academician din 1947 si director al Institutului National de Geritrie si Gerontologie (1958-1988). A evidentiat importanta procainei in ameliorarea tulburarilor distrofice legate de varsta, aplicand-o pe scara larga la clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital.

Ana Aslan a inventat in colaborare cu farmacista Elena Polovrageanu, produsul geriatric Aslavital, brevetat si introdus in productie industriala in 1980. Rezultatele obtinute sunt remarcabile si sunt  comunicate Academiei Romane.

De-a lungul timpului obtine numeroase premii si distinctii: Premiul international si medalia ‘Leon Bernard’, prestigioasa distinctie acordata de Organizatia Mondiala a Sanatatii, pentru contributia adusa la dezvoltarea gerontologiei si geriatriei (1952), Meritul Stiintific CI.I (1967), Merito della Republica (Italia), Cavaler al Ordinului Palmes académiques(Franta), Profesor Honoris Causa si Doctor emerit al Universitatii Bragança Paulista (Brazilia).

De asemenea, prin titlurile care i-au fost acordate in lume (New York, Chile) si nationale fac Gerovital H3 brand national de care suntem foarte mandri!

Faima internaţionala, onorurile si nenumaratele distinctii care i-au fost acordate, numarul si rangul pacientilor din sfera politica, stiintifica si artistica din intreaga lume (Tito, Charles de Gaulle, Hrusciov, J.F. Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, Marlene Dietrich, Konrad Adanauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas sau Salvador Dali) o includ pe Ana Aslan in constelatia celor mai importante personalitatii mondiale care au ’miscat’ Universul.

Din aceste motive, felicit initiativa 3 M PR3MIAZA INOVATIA! Un demers unic de mediatizare, promovare si sprijin acordat inventicii romanesti.

Am ales sa scriu despre Ana Aslan pentru ca sunt femeie in primul rand. In al doilea rand, pentru ca sunt chimista si mi-ar fi placut sa fac cercetare si sa duc mai departe inovatia. Si nu doar pentru ca as vrea sa fiu mereu tanara. Pentru ca tineretea incepe cu sufletul si sufletul meu este tanar. Si daca nu am facut acest lucru, pot sa scriu despre asta. Si pentru ca vreau sa impart aceasta bucurie care se numeste Ana Aslan cu voi. Si de-acum o sa fim tineri mereu!

In lista de inventatori si inventii sunt oameni minunati despre care fiecare dintre noi a auzit. Dar daca vreti sa aflati mai multe despre ceea ce se intampla la premiile inovatiei, puteti citi aici.

Astazi, la mai bine de o jumatate de secol de la realizarea sa, Gerovital ramane in continuare o marca de referinta in lupta anti-aging, un produs reinventat, care se adapteaza vremurilor, dar pastreaza in semnatura olografa a Anei Aslan un aer de traditie si valoare.


zi ca-i bine!

Stiam de vechea – noua piesa regizata de Florin Piersic Jr. de aproape o luna.

De data aceasta, aveam sa-l vad din nou pe scena de la Green Hours, acolo unde il vazusem prima data, unde il descoperisem cu doisprezece ani in urma.

Bine, il mai vazusesm cinci-zece minute tot acolo, in seara in care Artistii sustineau Green Hours, dar acum avea sa fie ceva mai mult: in afara de faptul ca este regizorul piesei care a si castigat Gala Tanarului Actor in 2001, acum are si unul dintre roluri.

O piesa clasica, sa zic asa, trei personaje – un cuplu si un prieten foarte bun de-al sotului care ii viziteaza – conversatii, umor negru si drame personale ale personajelor. Acestea sunt elementele cheie ale piesei scrise de Wil Calhoun pe care acesta isi construieste povestea.

Piesa speculeaza din plin carisma protagonistilor, iar textul ingenios ii pune din plin la treaba. O piesa care vorbeste despre neimpliniri, dorinte si realizari.

Exceptional Florin Piersic Jr. cu care m-am obisnuit intr-un fel, sa-l vad in rol de killer (Tom si Jerry) sau rol de patron absurd (Zaruri si carti). Aici face un remarcabil rol de compozitie. Superbi Serban Pavlu si Andreea Bibiri care il pun valoare pe Piersic Jr. si  impreuna cu acesta dau valoare si frumusete piesei.

Zic ca-i (foarte) bine!


au jucat in noapte

Jucam in Noapte (a Muzeelor) la Teatrul Regal – asa era scris pe materialele publicitare, o parte din ele, care faceau referire la Noaptea Muzeelor. Cu aceasta ocazie a fost inaugurat un nou spatiu de teatru – in fostul sediu al Senatului din perioada interbelica, pe Bulevardul Regina Elisabeta nr.45 – spatiul USGR (Uniunea Generala a Sindicatelor din Romania).

Inaugurarea spatiului a fost facuta de doua piese de teatru si un spectacol lectura.

La inceput de noapte i-am insotit pe detectivul Keiser Lupowitz si pe femeia roscata misterioasa intr-o parodie savuroasa dupa Woody Allen – Bullets over Lipscani, apoi ne-am intors in camera 347 sa vedem daca a mai aparut vreun job nou, in afara de prinderea pasarilor Colibri, si ne-am delectat cu un text in lucru despre adulter si nu numai, semnat Doctor’s Studio – Anul viitor, la aceeasi ora.

Primul pas a fost facut de catre noul teatru! Acesta isi propune sa lucreze cu actori si regizori consacrati sau aflati la inceput de cariera. Seara trecuta a facut acest lucru. I-a adus pe aceeasi scena, in calitate de regizori pe, Florin Piersic jr, Eugen Gyemant si Daniel Popa.

Despre spatiul Teatrului Regal: o cladire monument de arhitectura de la sfarsitul secolului XIX, inceput de secol XX, cand imobilele din Bucuresti se construiau la exigentele occidentale, care dateaza din anul 1912, aflata pe B-dul Elisabeta nr.45. Cladirea a fost ridicata de catre arhitectul Rudolph Quich pe terenul baronului vienez Jules de Waldberg. Acesta a insuflat, din punct de vedere arhitectural, stilul ecletic a artei occidentale, prin ansamblul elementelor de design care tin de modernism dar si de clasicism.


%d blogeri au apreciat asta: