Monthly Archives: Ianuarie 2014

networking – monetizeaza-ti pasiunea

Aseara, in sediul Agentiei de publicitate ACTIV AD Communication, a avut loc prima intalnire de networking pentru tineri din anul acesta: Monetizeaza-ti pasiunea.

Mai multe info pe blogul sali de cursuri, gazda evenimentului.

networking

Anunțuri

the bald soprano

Mr. and Mrs. Smith engage in what might be a typical after-dinner conversation were it not for its increasingly nonsensical character. The platitudes and clichés of Ionesco’s English lessons, which inspired the writing of this play, reappear in each scene, sometimes unaltered, more often deformed. Mary, the maid, enters to tell them that their dinner guests, the Martins, have arrived, and the Smiths leave to change clothes, or so they say.

 Mr. and Mrs. Martin appear to be total strangers, but in the ensuing conversation they discover an amazing series of coincidences, leading them to conclude that they must be husband and wife. As they fall into each other’s arms in a parody of a classic recognition scene from melodrama, Mary enters and informs the audience that they are mistaken: they both have a daughter with one red eye and one white eye, but Donald’s daughter has a red left eye and a white right eye, while Elizabeth’s daughter has a white left eye and a red right eye.

 The Smiths reenter (in their original clothes), and the two couples have just begun to exchange fractured pleasantries when the doorbell rings several times, precipitating an argument about whether there is always someone there or never anyone there when a doorbell rings.

 The Fire Chief enters, looking for some fires to extinguish. Disappointed at finding none, he stays while everyone takes a turn telling anecdotes. When Mary enters, demanding to tell a story herself, there is a second recognition scene; it turns out that Mary and the Fire Chief are long-lost lovers.

 Mary is carried away (literally and figuratively) reciting a poem about fires, the Fire Chief leaves, and the play culminates in a violent quarrel in which the Smiths and the Martins hurl disjointed clichés, words, and finally just sounds at each other. [Synopsis & Characters]

More info here.

De ce am ales prezentarea aceasta in engleza? [care nici macar nu-mi apartine. Apartine The Pearl Theatre Company, dar care mi-a placut].

Simplu! Pentru ca duminica seara am vazut-o jucata in engleza, de masteranzii anului II de la Arta Actorului. Absolut minunati! Trebuie vazuti jucand. In engleza, in romana, nu conteaza, si o sa vedeti ca am dreptate. Pentru ca timp de 1h si 35 minute am fost purtati de acestia in absurdul lui Eugen Ionescu, absurd care suplineste intriga absenta. Felicitari!

Cantareata cheala – Eugen Ionescu

Master II Arta Actorului

Profesor coordonator: Valeria Sitaru

Distributie:

Alina Suărăşan – Mrs. Smith

Alexandru Nagy – Mr. Smith

Alina Rotaru – Mrs. Martin

Ştefan Pavel – Mr. Martin

Andrei Huţuleac – Pompierul

Mihaela Velicu – Menajera

Light Design: Codruţ Mendea – Master II Light & Sound Design

Lumini: George Rotaru, Alex Bibere – Master I Light & Sound Design

Sunet: Aida Alexe

Sursa foto:  Facebook – Alexandru Nagy

the bald soprano


rumors / barfe, zvonuri si minciuni

Rumors este prima farsa a lui Neil Simon si nu seamana cu nimic din ceea ce a scris pana in 1988.

Cel mai simplu aspect al farsei este ca ai nevoie de multe usi. Si ai nevoie de multi oameni sa intre si sa iasa pe ele, cautandu-se unii pe altii. In general, intr-o farsa, lumea inceaca sa tainuiasca informatii. Nu am vazut nicio farsa din care sa lipseasca asa ceva (Neil Simon).

Piesa pe care am vazut-o sambata seara la TNB, Barfe, zvonuri si minciuni, este regizata de Ion Caramitru si are o distributie exceptionala!

Recunosc ca, in momentul in care am vazut ca dureaza doua ore si jumatate si are multi actori in distributie, am zis ca o sa merg doar ca sa bifez prima iesire pe anul acesta la TNB. Apoi, cautand informatii despre cine a scris-o si cine joaca, am descoperit-o pe una dintre actritele mele preferate: Florentina Țilea. Ce-i drept la dublu cu alta actrita! Gandindu-ma ca totusi e premiera nationala, am sperat ca voi avea placerea sa o vad pe scena. Si chiar asa a fost! Impreuna am fost martorele unei farse!

Piesa este o farsa care te tine cu sufletul la gura. Sunt atatea lucruri de care trebuie sa tii cont. Pentru rasturnarile de situatie obligatorii si pentru a impinge comedia mai departe, ea trebuie sa te tina cu sufletul la gura (Neil Simon).

Barfe, zvonuri si minciuni este o comedie cu dialoguri spumoase, genul de comedie burlesca construita din ironii si jocuri ingenioase de cuvinte. Povestea se invarte in jurul aniversarii celor zece ani de casnicie a cuplului: Charley – viceprimarul orasului New York si sotia lui Myra, petrecere de la care tocmai sarbatoritii lipsesc!

Pe rand, intra in scena cele patru cupluri prietene ale sarbatoritilor lipsa, lucru care face sa creasca si mai mult comicul situatiei spre deliciul publicului.

Pentru a explica lipsa gazdelor, invitatii inventeaza povesti in care sotul si-a inselat sotia, sau sotia si-a inselat sotul, povesti care se sprijina doar pe nevoia lor de a da o explicatie si o coerenta serii stricate intr-un mod suprarealist. In final vom vedea cum fictiunea devine realitate.

Spectatorii sunt martorii unei comedii de moravuri si de caractere, desprinse din societatea americana, dar pe care la intalnim si in societatea romaneasca: un viceprimar, un candidat la Senat, avocati, contabili si un psiholog.

Decorul superb – sugereaza foarte bine statutul social al gazdelor, costumele interpretilor – pun si mai bine in valoare personajele, iar atitudinea si gratia acestora fac publicul sa se indragosteasca de piesa, dar la final, sa isi puna anumite intrebari.

Ca orice poveste care se respecta si vrea sa nu fie plictisitoare prin conversatiile cuplurilor – conversatii care de cele mai multe ori fac referire la alte cupluri sau barfelor, si aceasta este condimentata cu un personaj iesit putin din tipare, care joaca rolul divei: Cassie Cooper – Florntina Țilea!

Cu multa pofta de joc, gratioasa, senzuala si aroganta in acelasi timp, talentata actrita stie sa-si foloseasca farmecul personal pentru a da replicile partenerului sau, care aspira la un fotoliu in Senatul local, cu sediul in Albany, capitala Statului New York.

N-o spune ca si cand ar fi vorba despre Washington. E doar Albany. 23 de grade minus in toiul iernii. Nu esti inca omul anului, intelegi puisor?

De altfel, toate personajele propuse de Neil Simon sunt interesante: Ernie, psiholog, casatorit cu o rusoaica de moda veche specializata in arta culinara, cu nume predestinat: Cookie – un cuplu cu o aparitie excentrica, de altfel. Cuplul de avocati: Ken si Chris, deloc excentrici, poate cei mai rationali din toata aceasta poveste incalcita. Len si Claire, cei mai sifonati in aceasta povetse – noul lor BMW a fost victima unui accident, ajungand la destinatie cam zdruncinati si disparutii Charley si Myra, doctorul lor si al tuturor, acestea sunt pe scurt personajele prin care Neil Simon isi construieste farsa.

Este un joc al minciunii. O minciuna care naste alta minciuna. Si alta miciuna care naste alta minciuna, si tot asa. In final, un politist ajuns in casa gazda a petrecerii – venit doar sa ia niste decalratii referitoare la accidentul de masina – cumpara toata povestea: nu cred, dar o cumpar. Este spusa frumos!

Barfe, zvonuri si minciuni este o comedie de calitate! Zvonurile pe care le genereaza sunt diferite de barfa, care presupune placerea malitioasa de a auzi si de a spune lucruri despre alti oameni. Povestile lor exprima in schimb nevoia filosofica de ordine si limpezime.

Avem ce spune cu aceasta piesa, iar publicul are de ce sa rada, dar are si motive, la final, sa plece pus pe ganduri. Aceasta este conditia primordiala a unui spectacol, indiferent despre ce text este vorba. (Ion Caramitru).

florentina tilea


ce am citit in 2013

A doua provocare pe anul acesta vine tot de la Chinezu.

Prima a fost prea-frumosul interviu, acela de bloggerita. Cea de-acum este Biblioteca bloggerului roman: Spuneţi câte cărţi aţi citit şi daţi şi Top 10 personal al cărţilor citite (dacă nu aţi citit 10, faceţi Top câte aveţi :D)..

In momentul acesta, nici nu stiu daca am citit 10 carti! Ceea ce pot spune cu certitudine, este ca dintre toate, favorita mea a fost Eu, Seinfeld si tumoarea. Cum am supravietuit Apocalipsei scrisa de Adrian Novac.

Cartea este dupa o intamplare reala: tanarul Andrei de 37 de ani a fost diagnosticat cu o tumoare pe creier. Nu este un subiect tocmai placut de citit, dar felul in care Andrei isi spune povestea, cu usoara ironie, cu umor si replici delicioase din Seinfeld, te face sa nu o lasi din mana. Autorul descrie atat de bine starile prin care trece Andrei, incat ai senzatia ca esti si tu parte din poveste. La un moment dat, traiesti atat de intens ceea ce i se intampla, incat iti vine sa te opresti din citit si parca ai vrea sa-l intrebi: tu vorbesti serios?

Dintre cartile pe care le-am citit in 2013 si care mi-au placut foarte mult, doar primul loc e primul loc. Locurile 2-13 se pot pune in orice ordine, pentru ca oricum toate mi-au placut. Sunt diferite si nu pot sa le pun intr-un clasament. Pur si simplu le scriu cum imi vin in minte:

  1. Eu, Seinfeld si tumoarea. Cum am supravietuit Apocalipsei – Adrian Novac
  2. Insemanrile unui nebun – N. Gogol
  3. Maestrul si margareta – Mihail Bulgakov
  4. Roman teatral – Mihail Bulgakov
  5. Intre acte – Radu Beligan
  6. O poveste cu Horatiu – Doina Papp
  7. A Book of Illusions – Paul Auster
  8. Lucrez intr-o casa de nebuni – Martin Wehrle
  9. Soseaua Catelu 42 – Alina Nedelea
  10. Hotel universal – Simona Sora
  11. A Darker Place – Jack Higgins
  12. This is Life – Dan Rhodes
  13. Fictiuni reale – 67 de autori de flash-fiction

In afara de acestea, am recitit cu mare placere:

  1. Eugen Lovinescu – Moartea unui artist
  2.  Alexandru Mirodon – Ziaristii
  3. Paul Everac – Ferestre deschise
  4.  Mihail Sebastian – Jocul de-a vacanta si Steaua fara nume
  5. Petre Salcudeanu – Un bunic si o biata aventura
  6. Jerome K. Jerome – Arta de a nu scrie un roman

Salut cu respect initiativa lui Cristi!

Cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa faca lucrul asta si sa incerce sa-si depaseasca propriul record de citit!

eu, seinfeld si tumoarea

 


eu despre mine

Anul nou mi-a adus deja doua ispravi [asta de la Cristi, aka Chinezu, am invatat-o] grozave!

Primul interviu publicat cu un regizor tanar si talentat, Eugen Gyemant, si primul interviu de bloggerita, pe chinezu.eu.

M I N U N A T!

Multumesc!

 


%d blogeri au apreciat asta: