Monthly Archives: Mai 2014

acum ori niciodata

Dragul meu, ce legătură are iubirea cu  toate astea? E ciudat ce-mi spui. Iubirea-i o chestie intimă între doi oameni, pe când căsătoria e o chestiune publică.

Despre iubire, prieteni si despre influenta acestora asupra unei casnicii poti afla Acum ori niciodata.

Acum ori niciodată“ este o investigaţie tragicomică excelentă a unei căsnicii moderne, construită foarte bine prin prestația de excepție a actorilor implicați, dar și prin replicile dulci – amărui ale acestora, de-a dreptul savuroase.

Mai multe,  in Ziarul Metropolis.

http://www.ziarulmetropolis.ro/acum-ori-niciodata-n-ai-vrea-ca-intre-noi-totul-sa-decurga-altfel/.

Anunțuri

alexandru mâzgăreanu

Alexandru Mazgareanu este regizorul de succes al tinerei generatii. La numai 27 de ani este prezent pe multe scene notabile din Bucuresti: National, Odeon, Nottara, Comedie, ArCub si Metropolis.

Tanarul regizor surprinde mereu cu spectacole care pornesc de la texte contemporane puternice. Acestea sunt si dure, si pline de candoare, cu un umor fin, dar angoasele te urmaresc adesea si dupa ce ai iesit din sala.

De ce a ales scenele teatrelor din Bucuresti si nu a ales locuri neconventionale? Ne raspunde chiar el:  Nu mi-am propus sa nu lucrez in spatii neconventionale si sa dau buzna in teatrele de stat, ci pur si simplu asa s-a intamplat.

Despre cum a inceput, ce a montat, ce premiere are anul acesta si despre teatru in general, il puteti intreba folosind formularul de la finalul articolului de pe Hotnews, unde Alex vine maine, 8 mai, ora 12.00, la o intalnire online cu cititorii.

 


premiile uniunii cineastilor

Aseară, la Cinema Studio din Bucureşti, a avut loc decernarea Premiilor Uniunii Cineaştilor, premii care reprezintă aprecierea juriului desemnat de UCIN pentru cele mai importante realizări cinematografice şi de televiziune ale anului 2013. Marele câştigător al serii a fost „Poziţia copilului”, filmul lui Călin Peter Netzer, care a luat Marele Premiu şi Trofeul Uniunii Cineaştilor.

Lista completă a câştigătorilor:

Marele Premiu şi Trofeul Uniunii Cineaştilor: “Poziţia copilului”, regia Călin Peter Netzer

Premiul pentru regie ex aequo: Adrian Sitaru pentru filmul „Domestic”  şi regizoarei  Anca Damian pentru filmul „O vară foarte instabilă”

Premiul pentru scenariu: Adrian Sitaru pentru filmul „Domestic”

Premiul pentru imagine: Adrian Silişteanu pentru imaginea filmului „Domestic”

Premiul pentru costume: Alexandra Alma Ungureanu pentru filmul „Rocker”

Premiul pentru scenografie: Cristian Niculescu pentru filmul “Domestic”

Premiul pentru interpretare feminină: Ioana Flora  pentru rolul din filmul „Deja vu”

Premiul pentru interpretare masculină: Cristian Ioan Gutău pentru rolul din filmul „Killing Time”

Premiul pentru rol secundar feminin: Valeria Seciu pentru rolul din filmul „Roxanne”

Premiul pentru rol secundar masculin: Alin State pentru rolul din filmul ”Rocker”

Premiul pentru montaj: Ion Ioachim Stroe pentru filmul „O vară foarte instabilă”

Premiul pentru coloana sonoră: Mihai Bogos, Kai Tebbel, Olaf Mehl pentru filmul „Rocker”

Premiul pentru muzică: Nathan Larson pentru filmul „O vară foarte instabilă”

Premiul pentru scurt metraj de ficţiune: Liviu Săndulescu pentru filmul “Betoniera”

Premiul  pentru film documentar: „Afacerea Tănase” regia Ionuţ Teianu

Premiul pentru film de animaţie: “Puterea celor 10 luni” regia Adrian Băluţă

Premiul pentru film experimental: Florin Piersic Jr pentru filmul “Killing Time”

Premiul pentru imagine pentru film documentar de televiziune: Sorin Chivulescu pentru filmul “Frescele călătoare”

Premiul pentru producătorul de film: Gabi Antal

Premiul Opera Prima ex aequo: Iulia Rugină pentru filmul „Love Building” şi Tudor Cristian Jurgiu pentru filmul „Câinele japonez”

Premiul Academic al Uniunii Cineaştilor s-a acordat doamnei Luminiţa Gheorghiu

pentru rolurile din filmele „Poziţia copilului” şi „Sunt o babă comunistă”.

Premiul Academic al Uniunii Cineaştilor s-a acordat domnului Dan Piţa pentru importanta contribuţie la dezvoltarea artei cinematografice româneşti.

Premiul Academic al Uniunii Cineaştilor s-a acordat prof.univ.dr. Manuela Cernat pentru remarcabila contribuţie în domeniul teoriei şi istoriei filmului şi pentru o carieră academică de excepţie în învaţământul vocaţional universitar.

Premiulde Excelenţă al Uniunii Cineaştilor s-a acordat doamnei Silvia Kerim pentru importanta contribuţie în domeniul literar şi cinematografic.

Premiul de Excelenţă al Uniunii Cineaştilor s-a acordat domnului Bujor T. Rîpeanu pentru 60 de ani de activitate deosebită în domeniul criticii şi istoriei filmului românesc.

Premiul de Excelenţă al Uniunii Cineaştilor s-a acordat domnului Eusebiu Ştefănescu pentru prestigioasa activitate în domeniul filmului, teatrului şi învăţământului universitar.

Diploma de Excelenţă a Uniunii Cineaştilor s-a acordat doamnei Victoria Marinescu pentru remarcabila contribuţie la dezvoltarea artei filmului de televiziune.

Diploma de Excelenţă s-a acordat domnului Gheorghe Dinu pentru cercetare academică în domeniul filmului prin lucrarea „Semiotica limbajului cinematografic”.

Domnului Klaus Eder, secretar general al Federaţiei Internaţionale a Presei Cinematografice (FIPRESCI), i s-a acordat titlul de Membru de Onoare şi Trofeul UCIN pentru importanta contribuţie adusă în sprijinirea filmului românesc peste hotare.

Premiul Uniunii Cineaştilor din România i s-a acordat postului TVR2 – pentru proiectul „Duminica filmului românesc”.

În cadrul Galei Premiilor Uniunii Cineaştilor s-au acordat şi premiile anuale ale Asociaţiei criticilor şi filmologilor din cadrul UCIN, după cum urmează:

“Premiul Ion Cantacuzino” pentru publicistică cinematografică pentru articolele publicate în presa scrisă şi online i s-a acordat Irinei Trocan;

“Premiul George Littera” pentru volumul “Contemporary Romanian Cinema, an Unexpected Miracle” lui Dominieque Nasta;

Premiul pentru carte de cinema: Mircea Bunescu pentru volumul “Imaginea – O incursiune estetică”

Menţiune Specialăpentru video-book-ul “Limbajul imaginii filmate” Marinei Roman şi lui Ion Bucheru.

De asemenea, s-au acordat diplome regizorului Cătălin Peter Netzer pentru Cel mai bun film al anului, „Poziţia copilului”, precum şi pentru Cel mai bun regizor, pentru acelaşi film.

Premiul pentru cea mai bună actriţă, pentru rolul din „Poziţia copilului”, i s-a acordat Luminiţei Gheorghiu, iar Premiul pentru cel mai bun actor lui Victor Rebengiuc pentru rolul din “Câinele japonez”.

 

Gala Premiilor Uniunii Cineaştilor este un eveniment organizat de Uniunea Cineaştilor, care are loc anual în luna mai.

Parteneri: ANUC, CNC, UARF, DACIN- SARA.

Parteneri media: CinemaRx, Ziarul Metropolis, Cinefan, ViitorulRomaniei, RoEvents, nvdm.ro, GetLokal, Urban Things, All About Romanian Cinema, Orasulm.eu, Prosistem 94, Megavox.

 

 

 

 

 


guest-post – O SURPRIZA la care NU te asteptai

Acum ceva timp, o bloggerita ce obisnuieste sa scrie (si) despre filme a scos urmatoarea perla: vei avea parte de o surpriza la care NU te asteptai. Din punctul ei de vedere, exista si surprize la care te asteptai. Dex-ul nu este de acord cu ea,  dar dex-ul este scris de oameni prosti si incuiati, nu de geniali ca ea.

Expresia O surpriza la care NU te asteptai a ramas insa in folclorul internautilor, fiind un fel de SUCCESURI, varianta virtuala. Ce farmec are sa spui ca ai ramas socat sau surprins? E mai misto sa spui ca ai avut parte de o surpriza la care NU te asteptai.

Expresia, asa incorecta cum este, este, insa, un fel de motto al meu cand este vorba de filme ori spectacole de teatru. Cel mai mult apreciez la acestea elementul surpriza. Nimic nu este mai placut la un film decat un final total imprevizibil. Nimic nu este mai placut la un teatru decat un spectacol total surprinzator.

Un spectacol te poate surprinde atat prin poveste, cat si prin interpretarea actorilor. Poti vedea o ecranizare gen Oscar si Tanti Roz si tot sa fii surprins de interpretarea actorilor. In acel spectacol Marius Manole este ABSOLUT GENIAL! Stiam deja finalul, citisem cartea, insa spectacolul TOT m-a impresionat!

Totusi, o surpriza la care NU te asteptai este surpriza doar prima oara. La teatre mai e cum mai e, teoretic toate spectacolele sunt diferite (Piesa e aceeasi, spectacolele-s diferite), insa filmul este de fiecare data acelasi. Nu conteaza locul unde-l vezi, filmul este FIX acelasi!

Nu inteleg, dar absolut deloc, persoanele care vad un film de 20 de ori, la intervale scurte de timp. Strici tot farmecul filmului. Vrei sa inveti replicile, vrei sa stii tot ce misca si ce apare in acel film? Ok, dar parca e mai profitabil, pentru tine, sa vezi si alte filme, eventual apartinand aceluiasi gen. Pot intelege daca faci asta doar cu 1-2 filme ori cu 1-2 spectacole de teatru. Nu voi intelege insa daca faci asta in mod constant.

Sa va dau 3 exemple de asa nu:

–          “Cand am nervi, revad unul dintre filmele mele favorite. Am vreo 10 filme, unul sigur ma calmeaza”.

–          “Decat sa dau de un film prost si sa-mi para rau, mai bine merg la sigur pe un film bun.”

–          “Imi place enorm sa merg la teatrul X. Am vazut fiecare spectacol al lor de cel putin 5 ori.”

De ce ai face toate astea? Ai vazut toate filmele bune din lumea asta, fie si din genul tau preferat? Nu mai bine vezi unul nou, nu mai bine te lasi surprins de o poveste noua ori macar de un regizor ori de niste actori noi? Legat de teatre, situatia e simpla: daca esti din provincie si ai un singur teatru, pot intelege. N-ai de ales. Dar in Bucuresti situatia mi se pare ABSURDA! Ai zeci de teatre unde poti merge. Ai atatea spectacole bune, atatia actori geniali. NIMIC nu justifica sa vezi, de fiecare data, aceleasi si aceleasi spectacole.

Totusi, sunt de acord cu urmatoarele 3 situatii:

–          Apare partea a III-a dintr-un film, trebuie sa revad primele 2 parti pentru a le avea proaspete in minte.

–          Apare remake-ul filmului X, hai sa revad originalul, sa le pot compara.

–          Am vazut cand eram mic filmul X. Acum il voi revedea cu alti ochi.

Nu zice nimeni sa nu te mai uiti la un film daca l-ai vazut. Este la fel de absurd. Dar nu exagera. Va repet: pentru mine, farmecul unui film este dat, in primul rand, de elementul surpriza. Daca acesta dispare, filmul cu siguranta nu-mi va placea (atat de mult).

Nu stiu daca cevoi spune in continuare este o surpriza la care NU te asteptai sau nu, dar eu tot spun: ma numesc Emil Calinescu si sunt triplu-blogger. Scriu, alternativ, pe http://emilcalinescu.eu/ , http://www.minunat.eu/ si http://emilstudentulminune.wordpress.com/ . Asteptati-va la surprize pe aceste bloguri. Salutari SURPRINZATOARE tuturor :).

P. S:  Sa dau un alt exemplu. In categoria O surpriza la care nu te asteptai intra spectacolele de teatru despre care nu prea te informezi inainte. Aseara (cu o zi inainte sa scriu articolul, nu stiu cand va aparea), la Teatrul de Comedie, se jucau 2 spectacole in acelasi timp: Poker (la sala Radu Beligan) si Factorul uman (la Sala Noua). Factorul uman e proaspat, de cateva saptamani, Poker se joaca cu sala plina din 2004 (fiind spectacolul dupa care a fost facut filmul omonim). Ce spectacol am preferat eu? Factorul uman. Motivul a fost simplu: vazusem deja Poker. Intre un spectacol vazut si unul nevazut alegerea mea este cat se poate de simpla. Iar spectacolul a fost o surpriza foarte placuta. Daca as fi mers pe logica altora, m-as fi dus la Poker, l-as fi savurat cu placere, mi-ar fi placut, dar n-as fi descoperit niciodata frumusetea spectacolului Factorul Uman. Si as fi pierdut mult!

emil calinescu


dan lupu

Mă aflu într-un moment în care cred că lucrurile acumulate până acum îmi conferă o valoare pe care încă mai trebuie să învăț s-o folosesc la parametrii cei mai înalți  (Dan Lupu).

Dan Lupu face parte din noul val de actori, este o persoană veselă, dinamică și plină de imaginație.

Este un actor extrem de versatil colaborând de-a lungul timpului pentru proiecte de teatru, dans, film și chiar dublaj de desene animate. În prezent este vocea lui Michelangelo, celebra țestoasă din serialul ”Țestoasele Ninja”.

A obținut primul rol printr-o întâmplare și n-a durat mult până a fost admis la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București. În ultimii ani, a jucat în mai multe piese de teatru, filme de scurt și mediu-metraj și proiecte de televiziune, a prezentat câteva evenimente și a semnat regia unui spectacol.

În prezent colaborează cu o companie de distribuție de film și poate fi văzut în ”Stand up, pls!”, o poveste despre viața unei tinere ce-și împarte timpul între cursurile de actorie și videochat.

Vă invit să aflați mai multe despre omul și actorul Dan Lupu din interviul de mai jos, realizat de Adriana Ioniţă.

 

1. Când ți-ai dat seama că vrei să fii actor? Câți ani aveai și unde te aflai?
Nu a existat un moment în care să constat cert că asta e ce îmi doresc să fac. Eu răspundeam constant cu ”pensionar sau medic” la intrebarea ”Ce vrei să te faci când vei fi mare?” S-a întâmplat. Aveam un prieten care-și dorea din toata inima să fie actor, am mers la o probă pentru niște cursuri pe care am luat-o, mi-a fost rușine să nu continui pentru că dintre toți oamenii prezenți la probă doar noi doi o luasem. A fost un pas apoi până la primul meu rol, încă unul pâna la admitere, apoi încă câțiva până am terminat facultatea și.. gata. Eram actor.

2. Până acum ai jucat în mai multe piese de teatru și filme. Care a fost cea mai împlinitoare perioadă?

Una dintre cele mai frumoase perioade din punctul acesta de vedere a fost, la scurta vreme după terminarea facultății, când am lucrat la spectacolul ”În așteptare”. Un proiect independent de teatru-dans pe care l-am făcut cu câțiva oameni foarte dragi. Am lucrat ceva vreme la coregrafie, nu ne-a fost ușor să îl producem însă a fost al nostru de la început până la sfârșit și asta mi-a placut tare.

3. Dacă viața este un drum plin cu învățături, în ce perioadă te afli acum?
Mă aflu într-un moment în care cred că lucrurile acumulate până acum îmi conferă o valoare pe care încă mai trebuie să învăț s-o folosesc la parametrii cei mai înalți.

4. Care sunt plusurile și minusurile meseriei de actor?
Sunt foarte multe perspective din care poți răspunde la întrebarea aceasta. Cred că unul din minusurile cele mai resimțite este lipsa unor proiecte care vin constant iar în direcția cealaltă putem aminti oricând de lucrurile pe care le inveți, despre tine și cei din jur, interacțiunile cu oameni valoroși și frumoși.

5. Ce aptitudini trebuie să ai ca să devii un actor bun?

Nu cred că e o rețetă, un standard. Cred că urmărim actorii pe care îi credem și îi iubim pe cei care ne ating în vreun fel. Cum fac ei asta sau ce calități îi ajută, ei bine, cred ca zona aceasta e una foarte vastă și colorată. Unii sunt frumoși, alții versatili, alții sunt carismatici, alții te surpind de fiecare dată, alții confirmă de fiecare dată standardul pe care l-au impus, unii le au pe toate, alții nu au nimic la prima vedere și cu toate astea nu-ți mai poți lua ochii de la ei..

6. În perioada asta participi la workshp-ul Film&Actors PR, din cadrul primului proiect educațional de PR de la NAKED, unde ești și studiu de caz. Povestește-ne puțin despre această experiență.

Este surprinzător. Mă așteptam la multe lucruri însă nu am crezut că voi ajunge să mă simt ca la repetițiile pentru un spectacol bun. Am întâlnit oameni cu care poți comunica la un nivel, care sunt interesați de ce fac, care au voluptatea oamenilor deștepți și talentați și care te provoacă să arăți părți din tine pe care nu le-ai arăta în mod obișnuit.

7. Cât de greu se obţine un rol în film și teatru?

Este ușor în măsura în care ajungi să știi de proba respectivă, să te potrivești cu rolul sau, mai exact spus, cu viziunea din capul regizorului asupra rolului și ești un actor bun.

8. Care este rolul pe care-l îndrăgești cel mai mult și de ce?

Nu am roluri pe care le îndrăgesc mai puțin sau mai mult. Fiecare dintre ele au fost experiențe care m-au dus mai departe, din care am învățat câte ceva. Am roluri la care am muncit mult mai mult decât la altele și sunt roluri care m-au chinuit.

9. Ai vreun model în viață sau un idol?

Am cu siguranță un set de valori. Cu unele am crescut, pe altele le-am dobândit, cu toate încerc sa fiu conform.

10. Povestește-ne puțin despre cele mai noi proiecte ale tale!
Fac parte acum din distribuția spectacolului ”Stand up, pls!”, scris de Silviana Vișan în cadrul atelierului ”Scrie despre tine”, condus de Vera Ion care semnează și regia. Este un text contemporan care detaliază viața unei tinere ce-și împarte timpul între cursurile de actorie și videochat.  Joc doi profesori, unul, cadru didactic de provincie atotștiutor și un altul, profesor la București, încorsetat de propriile frustrări și neputințe.
Fac dublaj de desene animate și film serial pentru câteva canale din România. Unul dintre personajele la care lucrez acum este Michelangelo, din ”Țestoasele Ninja”.
În rest colaborez cu o casă de distribuție de film, pentru că mă interesează mult și ce se întâmplă ulterior cu un produs artistic, în cazul acesta un film.

Îi dorim mult succes!

danlupu001

 


%d blogeri au apreciat asta: