Monthly Archives: Iunie 2012

Iubire ² (partea 1)

‘poti sa imi faci ce vrei tu. Imi stii corpul si cred ca ti-e dor de el. Poti sa ai trupul meu si sa-l domini, dar nu si mintea. La urma urmei, asta ne dorim amandoi.’

EL- un artist talentat, frumos si destept. Foarte destept.

EA – o fata draguta, mult prea draguta in toate momentele.

ea – vocea din capul ei.

EM- un fost.

EM face niste fotografii foarte frumoase. Sau interesante. Modelele nu sunt tocmai potrivite. Dar asta era parerea ei. EM avea oricum alta parere.

EA si EM fusesera prieteni in facultate. Apoi iubiti, apoi prieteni, apoi iubiti, apoi prieteni si apoi fiecare s-a cuplat cu altcineva.

EA era foarte fericita alaturi de iubitul ei, cu care voia sa traiasca pana la adanci batraneti, iar EM era foarte insurat cu iubita lui. Dar nu despre asta e vorba aici. In momentul actiunii, amandoi sunt in relatii nesemnificative.

Cum spuneam, EM face fotografii interesante. Asta era noua-veche pasiune a lui. In afara de business-ul pe care il avea la malul marii, in cea mai luxoasa statiune, fotografia ii cam ocupa tot timpul. Si femeile. Cumva impreuna. Pentru ca EM facea in general fotografii femeilor.

ea: ‘si asta te macina pe tine..ca face fotografii femeilor.’

EA, vesnica indragostita de cate un lucru. Mai nou (de fapt este o foarte veche pasiune, uitata intr-un colt al inimii ei), ii placea sa scrie. Isi facuse un blog despre pasiune, frumos si teatru, in care scria despre pasiune, despre frumos si despre teatru. Punea acolo cele mai superbe trairi ale ei, impresii, simtiri, inteligenta fina de vesnica indragostita.

De cine?

ea: ‘cum de cine ? De oamenii frumosi pe care ii cunoaste si de lucrurile minunate pe care le fac acestia.’

Cu EM nu se vazuse de vreo cinci ani. De cinci ani de cand fiecare patise cate ceva si nu mai era nicunul alaturi de persoana pe care o iubea cel mai mult.

Vorbeau tot timpul, de doi ani incoace. EA era criticul lui cel mai exigent, iar EM tot insista sa se vada. O suna noaptea, o invita la plimbare, isi scriau, dar nu se vedeau.

EM ii declarase la un moment dat ‘sa ne vedem acum cat sunt singur’, dar EA refuzase.

EA il refuzase nu pentru ca nu-i placea de el. Ci pentru ca tocmai, ii era teama ca nu cumva sa-l placa prea mult. Ii era frica de ce ar putea sa simta. Si totusi ei se iubisera foarte mult. Dar EA a crescut. Erau de aceesi varsta, insa EM tot timpul a avut bani si a fost mai matur decat ea. Parintii lui au avut bani, el isi facuse o afacere a lui si era deja ‘crescut’ la vremea cand s-au indragostit unul de altul. Si EA tot il refuza.

Dar se hotarase sa il vada. EM nu-i mai zisese nimic de mult timp, cam de jumatate de an si EA a considerat ca ar fi un bun prilej sa se vada pur si simplu. Si asta s-a si intamplat. I-a scris intr-o seara, l-a intrebat daca e ocupat si daca da, cand e liber, ca are chef sa-l vada. Si cum si EM dorea sa se vada cu EA, a anulat toate shootingurile din seara respectiva. Si s-au vazut, acasa la el, intr-un apartament din Drumul Taberei.

EA (l-a luat in brate si la pupat prieteneste): ce vrei sa facem in seara asta?

EM (privind-o cu afectiune): ce vrei tu facem. Daca vrei, iti fac poze, bem si povestim. Nu ne-am mai vazut de mult (si zambind usor o mangaie pe obraz).

EA (zambind): bem bere? Adica eu bere beau de obicei.

EM (zambind): ai uitat ce-mi place…

EA (mirata): nu, nu am uitat. Stiu ca-ti place vinul alb. Bem vin atunci.

EM (o lua de mana si o trase spre el, cu forta, zambind): papausa, bem ce vrei tu.

EA (lipita de el, zambind): papusa sa-i zici cui vrei tu, dar nu mie! Bem vin. Si fumam. Mai fumezi? Am si acum mustrari de constiinta ca dintr-o joaca stupida, cand imi aprindeai mie tigarile pe la chefuri, te-ai apucat de fumat!

EM (razand): da, mai fumez. Si mult.

EA (serioasa): naspa.

EA si EM s-au asezat intai la masa in bucatarie, la un pahar cu vin alb, o tigara si la povesti. Se facuse destul de tarziu, aproape de miezul noptii. Fata bause trei-patru pahare cu vin, EM mai multe, doar e barbat, cand si-a dat seama ca ar fi mai bine sa plece. Dar de fapt, EA nu voia sa plece. Se ridica si-l lua de mana ‘hai sa stam intinsi, ca ma ia de cap de vinul asta’.

ea: ‘vezi cu vinul ala.’

‘si ce se intampla daca te ia de cap? Ti-e frica de mine? Sau de tine? Amandoi ne gandim la acelasi lucru. Si nu de-acum. De cand am inceput sa vorbim, de aproape doi ani.’

EA (se aseaza in brate la el): tipul cu care ma vad acum, vrea sa facem un copil. Si eu vreau un copil, dar nu cu el.

EM (tinand-o in brate): dar tu…tu cu cine vrei sa ai un copil?

EA (razand): vrei sa zic cu tine?

EM(gadiland-o usor si razand): nu stiu daca imi iese din prima.

EA (se lasa pe spate in bratele lui): poti sa ma saruti.

Dupa cateva momente, in care se sarutasera continuu, EA se ridica, il ia de mana si-l duce intr-unul dintre dormitoare. Aprinde lumina. Se dezbraca de tot si se intinde pe spate, pe pat.

‘poti sa imi faci ce vrei tu. Imi stii corpul si cred ca ti-e dor de el. Poti sa ai trupul meu si sa-l domini, dar nu si mintea. La urma urmei, asta ne dorim amandoi.’

EM (zambind): parca iti doreai un copil, dar nu cu prietenul tau. Da, arati bine. Zici ca ai 20 de ani.

EM isi scoase incet hainele, o prinse de piciorul stang si o trase spre el. Cauta cu mana stanga intrerupatorul.

Se facu intuneric.

EA (cu spatele la el, in soapta): cred ca ti-ar fi iesit din prima copilul. Inca te pricepi.

EM (ridicand dintr-o spranceana si zambind): serios, vrei?

EA (razand): si daca ne iese?

(va urma)

Anunțuri

tash aw

Ce poate fi mai frumos intr-o seara calduroasa de luni, decat sa mergi la o gradina racoroasa cu pomi verzi  si cu miresme imbietoare? Si daca in acest cadru mai pui doi critici literari, un actor si un editor de carte si ai parte si de o ora de lectura buna, atunci poti sa declari ca ai avut o seara perfecta.

Asa s-a intamplat ieri. A fost ‘seara de lectura’ 121.ro.

Intr-un cadru intim, ca cel descris mai sus, s-a dezbatut romanul ‘Harta Lumii Nevazute’ scris de Tash Aw. Recunosc ca atunci cand am primit invitatia de a veni la Green Hours, habar nu aveam cine este acest Tash Aw si nici nu stiam sa-i pronunt numele. Dar nici nu am cautat vreo informatie. Am zis ca daca tot mi-am propus un rasfat cultural, sa-l descopar atunci.

Ceea ce am descoperit, mi-a placut foarte mult. Faptul ca este destul de tanar, 39 ani si ca are deja un roman devenit best –seller publicat in 25 de tari, comparat cu ‘Pacientul englez’ si cu premii impresioanante la activ: Whitebread Best First Novel (2005), Commonwealth Writer’s Prize (2006) si nominalizat la Man Booker Prize (2005), toate acestea m-au facut curioasa sa descopar mai multe din cartea pe care urma sa o citesc.

Felul in care invitatii din seara precedenta au vorbit despre ‘Harta Lumii Nevazute’: Elisabeta Lasconi – critic literar, Denisa Comanescu- director editorial Humanitas Fiction, Andreea Rasuceanu- critic literar si redactorul cartii si Alexandru Mike Gheorghiu – actor la Teatrul Nottara, m-a facut sa inteleg ca ma aflu in fata unei lumi nevazute, ce urmeaza sa fie descoperita.

Este o poveste de dragoste, o carte de aventura, o introspectie in sufletele citiorilor si in mintile lor si este ancorata foarte bine in realitatea politica a Indoneziei anilor ’60; este daca vreti, descoperirea timpului prezent si viitor din perspectiva unei experiente dureroase din trecut.

[…] Pricepuse de ce se afla acolo. Înţelesese şi că făcea parte dintre cei norocoşi. Fusese adus ca să înceapă o viaţă mai bună. Dar pe atunci nu se socotea nici norocos şi nici nu-i trecea prin minte ce ar fi putut să însemne o viaţă mai bună. 
Când aluneca în somn, se întreba dacă nu-i lipseşte orfelinatul, dacă nu cumva din pricina asta se simţea trist. Nu avea însă nici o nostalgie şi nici nu tânjea după trecut. În schimb, avea să constate încă de pe atunci că imaginea orfelinatului se pierdea în depărtare, se înceţoşa şi devenea de nepătruns pentru ochii minţii. Întins în pat, cu clipocitul neîncetat al valurilor în urechi, a început să priceapă că amărăciunea aceea nu avea să treacă niciodată. Era un alt fel de tristeţe decât cea resimţită până atunci.

Îşi dădea întru câtva seama că în casa asta nouă, alături de omul speriat şi care îl speria, avea să treacă peste acel sentiment. Erau multe lucruri de care să se teamă în viaţa asta nouă, dar teama nu mai era ceva nemăsurat, tulbure şi înspăimântător. Era ceva care putea să fie stăpânit. Acum ştia. În felul ăsta izbutea să adoarmă. A tot dormit în zilele acelea de la început.[…] (fragment din roman.)

Multumiri deosebitei Iohanna Purdea pentru invitatie si site-ului: http://www.121.ro/index.php pentru serile frumoase pe care le organzieaza.

You made my Monday!

 


beautiful life

Imi place viata mea. Imi place viata din Bucuresti. Mi-a placut de cand am venit prima data si am decis sa raman aici. Imi place agitatia, dar cu folos. Imi plac teatrele care sunt aici, barurile in care obisnuiesc sa merg, oamenii frumosi, job-ul pe care-l am, apartamentul in care stau si mai ales prietenii pe care ii am.

Dar viata trepidanta de azi nici nu ma cheama, nici nu ma satsiface.  Pastrez in mine doruri mari de viziuni linistite si lirice si recitesc intotdeauna cu placere cartile copilariei mele. Sau merg si revad piesele de teatru care m-au impresionat, filmele pe care le iubesc si revad locurile care m-au marcat.

Ador muzica buna, bibliotecile bogate si larg deschise, tablourile si conversatiile lungi si bune cu prieteni de-ai mei sau persoane necunoscute, intr-o catifelare de interior, de ganduri si de sentimente.

Tie iti place viata ta?


natural born beauty

Sunt un om frumos.  Asa mi s-a spus. Si atunci mi-am dat seama ca cineva, un om necunoscut, a reusit sa vada lucrul asta fara sa ma fi vazut vreodata. L-a vazut pur si simplu, in urma unei conversatii despre talent si apreciere.

Adica eu i-am recunoscut lui faptul ca are un talent deosebit in a aprecia oamenii la valoare lor, fara macar sa-i cunoasca. Si sa recunoastem, este un talent, intr-adevar.

Nu, nu e o gluma. Este un adevar. Sa-ti dai seama de adevarata valoare a unui om este o raritate si sunt din ce in ce mai putini cei care pot sa faca lucrul asta.

Recunosc, sunt si o fata frumoasa. Nu va ganditi, vreo frumusete sa dai pe spate. Normala. Si imi place de mine. Asta nu inseamna ca sunt narcisista. Imi place sa ma vad dimineata in oglinda cand ma trezesc. E funny.  Mai vad un rid. Doua.  Fine, dar sunt acolo. Un fir de par alb (asta inseamna ca trebuie sa-mi vopsesc parul), cearcane- cateodata – deh, berile din centrul vechi au si ele un cuvant de spus. La fel si tigarile. Dar e ok.

Oare de ce oamenilor le e frica sa imbatraneasca? Nu sunt tot ei? Mai intelepti, mai carunti, mai ridati, dar tot ei sunt. Bine, hai poate si cocosati, dar e ok. Dupa o anumita varsta, toti o sa fim asa.

‘Un om frumos’ mi-a placut foarte tare. A reusit sa ma faca sa ma vad altfel. Cu alti ochi. Frumosi si astia, dealtfel. Mi-a atins inima. Si cand a reusit sa faca lucrul asta, nu a mai vrut sa plece.  A ramas acolo.

‘De ce sunt un om frumos?’, am intrebat.

‘Pentru ca poti sa oferi un gand bun, un zambet sau o idee fara sa ceri nimic in schimb. Ca ai o bunatate care iti vine din suflet, poti sa iubesti o fiinta si un lucru deopotriva, nu reprosezi cuiva pe care il iubesti, chiar daca a gresit, din contra, il incurajezi si pur si simplu pentru ca existi.’

‘Si tu esti un om frumos’, am spus. Si mi-l imaginam pe acest ‘om frumos’, cu  riduri usoare, de expresie si cu ochii lui blanzi, de caprioara, zambindu-mi fin.


ciocolata

Ciocolata devenise laitmotivul conversatiilor dintre ei.

Cine erau ei? EL, EA si ea evident.

EL, va amintiti artistul, frumos, alea-alea iar EA, fata cu ideile si cu ea. Vocea din capul ei.

ea: dar da-i odata ciocolata aia, ca m-ati innebunit de juma de an. Aveti niste discutii foarte interesante despre ea. Ba cu lapte, ba cu portocale, ba oricare. Unde, cand si in ce fel nu discutati. Parca ati fi copii. Uite ciocolata, nu e ciocolata. Dar macar, exista aceasta ciocolata? Sau este doar un subiect de conversatie in care sa va manifestati afectiunea?

Ciocolata contine feniletilamina.

(formula chimica a feniletilaminei).

Feniletilamina este o substanta care produce o stare usoara de visare si este produsa de catre creier atunci cand doi oameni sunt indragostiti.

Dar daca doi oameni nu sunt indragostiti si totusi se hotarasc sa imparta o ciocolata? Adica nu sunt indragostiti unul de altul.

EA ii promisese lui o ciocolata. Cu nicio ocazie. Asa pur si simplu.

EL a fost de acord. Chiar ii scrisese ca ‘ciocolata devine mai buna odata cu trecerea timpului, la fel ca vinul’.

Si astfel, dupa cateva intalniri si discutii ambigue, momente nepotrivite de a-i da ciocolata, EA se hotari, la o invitatie de-a lui de a urmari un spectacol,  sa i-o dea. Asa pur si simplu.

Ceea ce nu stia EL, care declarase ca-i place ciocolata cu lapte, este ca EA ii cumparase de fapt doua: una cu lapte, favorita lui si una cu portocale, favorita ei.

Ce se intampla daca mananca impreuna ciocolatele?


%d blogeri au apreciat asta: