Monthly Archives: Decembrie 2015

the Bach files

Auzisem de Bach Files ca va avea premiera in Festivalul Enescu din acest an. Nu mai vazusem de ceva timp un spectacol semnat de Alexandru Darie si eram foarte curioasa. Astfel, intr-o seara frumoasa de decembrie, aveam sa descopar un spectacol teatru-dans si film noir in acorduri sublime de Bach si muzica fusion inspirata de compozitiile lui Bach a lui Adrian Enescu.

The Bach Files nu este un spectacol usor de inteles. Nu e pentru oricine. E construit foarte mult pe simboluri si dans care te duce intr-o anumita stare si spune o poveste pe care nu ai cum sa o uiti. Spectacolul spune povestea unui detectiv care cauta o descendenta a marelui compozitor, Johann Sebastian Bach, iar actiunea este plasata intr-un oras martor al tuturor timpurilor, intr-o frenezie rar intalnita.

Spatiul de joc este impartit in trei: orasul propriu-zis (mijlocul scenei), partea stanga apartine ingerului prezent in povestea noastra, iar partea dreapta apartine orchestrei – si ea cu un rol bine definit in acest spectacol. Pe fundal, se pot vedea proiectiile care creioneaza povestea. In acest spectacol nu se vorbeste. Muzica si dansul fac tot show-ul.

Spectacolul pe care il propune Alexandru Darie m-a dus cu gandul la Maria de Buenos Aires. Are in constructia lui multa emotie si imaginatie, pe care le comprima intr-un prezent continuu si care ofera povestea de dragoste care apartine fiecaruia dintre noi. Danasatorii prezenti pe scena reprezinta orasul. Asta pe-o parte. Pe alta parte, m-a dus cu gandul la Sin City, partea a doua. Nu am vazut-o pe prima, ci doar putin din a doua, insa destul cat sa ma duca cu gandul acolo, la lupta dintre bine si rau. Partea stanga a scenei, asa cum spuneam apartine ingerului si marionetelor din acest spectacol – partea buna -, care reactioneaza la tot ceea ce se intampla pe scena. Antoaneta Cojocaru – intr-un rol sublim, plin de gratie care sensibilizeaza si empatizeaza cu publicul – este responsabila de idila care se creeaza intre detectiv si presupusa ruda a celebrului compozitor. Daca la inceput atrage atentia detectivului ca femeia in cauza doar se foloseste de el, spre final cedeaza iubirii lor. Un regal actoricesc-dansant al celor doi protagonisti, Alin State si Raphaela Rei, sustinut cu maiestrie de Zoli Toth si a sa trupa, definitorii in scirerea povestii de iubire.

The Bach Files este un thriller cu accente SF. O poveste tulburatoare despre iubire, frumusete, despre cautarea de sine si despre lupta dintre bine si rau. Este un film pe viu, in care actorii, transformati in imagini alb-negru, se dizolva, se suprapun. Isi traiesc si isi spun povestea in si peste desenele animate, in cinematic unei immense benzi desenate create de Ocatvian Neculai. Un film 2D creat cu elemnte 3D vii, teatrale. Un spectacol condus in exclusivitate de muzica.

bach-files

The Bach FilesTeatrul Bulandra / Sala „Toma Caragiu”

Un spectacol de Alexandru Darie

Muzica: Adrian Enescu pe teme de J.S. Bach

Decor si costume: Octavian Neculai

Coregrafia: Arcadie Rusu

Cu: Zoli Toth Project

Actori: Adrian Ciobanu, Antoaneta Cojocaru, Raphaela Lei, Alin State, Cristiana Ioniţă, Raluca Nicolae, Georgiana Dobre, Daniela Tocari, Andreea Şovan, Gabriel Sandu, Bogdan Iacob, Vlad Troncea, Ionuţ Bârjoveanu

Grafica BD: Ana-Maria Crişan, Ioana Ţurcanu, Octavian Neculai

Animaţie: Anna Florea

Live animation: Radu Pop

Lighting design: Alexandru Darie

Make-up design: Ana Cristian, Octavian Neculai

Hair stylist: Ligiana Mandea

Modelare marionete: Adela Bonaţ
Mânuire marionete: Elena Dumitrescu, Elene Muşat, Cristina Ţane, Marius Bugi

Anunțuri

NSFW – Not Safe For Work

„NSFW – Not Safe For Work”, este abrevierea folosită pentru paginile sau website-urile care conțin materiale erotice sau pornografice ce nu ar trebui accesate în public sau la locul de muncă.

Pentru recrearea lumii media din textul abordat, regizorul se folosește din plin spațiul de joc din POINT și construiește un spectacol incitant, în două părți. Acestea au un numitor comun: femeia. Dacă în prima parte aceasta este văzută ca o zeiță, fără prea multe îmbunătățiri în photoshop, în cea de-a doua, situația se schimbă.

Dacă sunteți curioși să aflați ce se întâmplă în cele două redacții, citiți în Ziarul Metropolis.

 


trailer OCML

Primul trailer. Cam despre asta e vorba in spectacol.

Omul care manca lumea

E diseara de la 8 si 15 la Teatrul de Arta.

 


Felix Alexa de la insemnari la confesiuni, in Cutia Pandorei

Dupa Insemnarile unui nebun, un adevarat regal actoricesc al lui Marius Manole, acompaniat de talentatul Alexander Balanescu, Felix Alexa revine pe scena Arcub cu un alt spectacol, in doua personaje, cu o altfel de nebunie: o comedie neagra intr-o interpretare de exceptie, in cautarea unui mit. Acela al Sperantei din Cutia Pandorei.

In spectacolul regizat de Alexa, Cutia Pandorei este deschisa de dinaintea intalnirii celor doi: Serban Pavlu si Mariana Mihut, delectand publicul de la prima scena, amandoi cautand o comoara. Regizorul mizeaza pe mitul comorii si manipuleaza publicul prin dirijarea cu multa virtuozitate a dialogului si jocului celor doi protagonisti: fragilitatea si dementa subtila a Marianei Mihut si inegalabila interpretare si transformare uluitoare a lui Serban Pavlu, care stapaneste tehnica emotiilor si mizeaza foarte mult pe expresivitate si umor si surprinde publicul cu un alt rol, de o alta factura decat cea obisnuita.

Povestea despre care vorbim este simpla, tragicomica: un hot, cam stangaci, patrunde in locuinta unei batrane in miez de noapte. Cum acesta nu stia unde a nimerit, o trezeste pe batrana doamna si de aici se declanseaza o adevarata lupta de dominare. Victima este insasi matusa lui, care de-a lungul intregului spectacol i se confeseaza. Cum spuneam ca Felix Alexa dirijeaza foarte bine acest damen tango – melodia din Parfum de femeie nu cred ca este intamplator aleasa, ea vine si intregeste opera regizorului si a celor doi protagonisti in lupta lor de eliminare a adversarului, mitul comorii punand in final stapanire peste nebunia celor doi.

Nu intamplator am ales sa spun ca Felix Alexa trece de la insemnari la confesiuni: intreg spectacolul este o confesiune a unei devoratoare de barbati si in momentul de fata a nepotului acesteia, in disperarea de a gasi mult ravnita comoara. Rolurile propuse celor doi minunati actori sunt ofertante, spectacolul este condus de matusa care devoreaza minut cu minut pe nepotul ei care la randul lui, se lasa greu digerat.

M-au atras întotdeauna actorii pasionali, care se consumă intens pe scenă, la fiecare repetiţie. Actori care se dăruiesc cu voluptate, fără să se menajeze. Dar şi texte care să le prilejuiască unor astfel de actori cu posibilităţi nebănuite, roluri care să fie nu numai suprinzătoare, dar şi repere pentru un fel de a înţelege profund teatrul. (Felix Alexa).

Cutia Pandorei de Katalin Thuroczy

Traducerea: Anamaria Pop

Cu: Mariana Mihuț şi Șerban Pavlu

Scenografia: Andrada Chiriac

Regia, ilustrația muzicală și lighting design: Felix Alexa

Asistent regie și regie tehnică: Cristina Giurgea

Durata spectacolului: 1h 30

Credit Foto: Mihaela Marin


poveste de dragoste

Poveste de dragoste, o exhibitie acrobatica, cam periculoasa, cu trei dansatori pe aceeasi sarma.

Asa as descrie in cateva cuvinte ultimul film al Cristinei Iacob.

Filmul pe care il propune autoarea, si regizoare de altfel, este despre o poveste a unei iubiri fara artificii stilistice, estetice sau regizorale. Asa cum ea iasasi spune: este un film atemporal, el va rezona cu toate generatiile, indiferent de anul in care il vor vedea. Acum am considerat ca este momentul cel mai bun pentru a-l darui publicului.

Lungmetrajul Poveste de dragoste este un film despre iubirea dintre doi tineri artisti din zilele noastre. In preajma sarbatorilor de iarna, intr-un oras vechi si fermecator, Brasov, Sebastian si Aprilia incep o frumoasa poveste de dragoste.  Doar ca nu e atât de simplu cum pare. Aflata in aria de influenta a trei bărbati cu personalitati puternice, Aprilia este nevoita sa gaseasca echilibrul intre viata de adult si alegerile unei inimi de copila.

Pesajele si muzica sunt superbe, nume foarte bune in distributie, si cu toate acestea filmul nu m-a atins.

Personajele principale, Sebastian si Aprilia, (Dragos Bucur si Raluca Aprodu) nu stapanesc tehnicile emotiilor in acest film si nu conving. Bine, poate asa este scris scenariul iar ei chiar joaca ce li s-a dat. Dar nici celelalte personaje nu dau nimic. Miscarile lor sunt predictibile, cu final asteptat.

Mi-a placut foarte tare personajul negativ, Paul – singurul personaj autentic din tot filmul – interpretat de Ducu Darie. Nu, nu este actor si daca stiu eu bine este prima data cand joaca intr-un film. Desi are un rol greu – construit din taceri si reactii subtile, greu sesizabile – este singurul care convinge si de data aceasta bad guy wins. Poate i se potriveste rolul si nu face decat sa-si joace propriul rol sau poate este un actor bun, descoperit de Cristina Iacob. Copilul, baiatul care doreste sa ia lectii de vioara, este bun, natural si credibil.

Scenariul filmului este semnat de Cristina Iacob si Dan Chiriac. Poveste de dragoste a avut parte de o echipă de exceptie. Imaginea ii apartine lui Viorel Sergovici, scenografia este semnată de Calin Papura, iar costumele de Doina Levintza.

Poveste de dragoste este produs de MediaPro Entertainment si Zazu Film.

In cinematografe, din 27 noiembrie.

 cover


%d blogeri au apreciat asta: