Monthly Archives: Februarie 2014

BIFF

LATER EDIT: Mi-a placut foarte mult poza aceasta, pe care am gasit-o pe All About Romanian Cinema

Biff

 

In perioada 26 martie – 2 aprilie, se desfasoara cea de-a zecea editie a Festivalului International de Film Bucuresti, cu sprijinul Centrului National al Cinematografiei [CNC] si al Institutului Cultural Roman, sub Inaltul Patronaj al Altetei sale Regale Pricipele Radu al Romaniei.

Intregul comunicat pe Agerpres.

Anunțuri

operele complet prescurtate ale lui william shakespeare

Poti sa spui rugaciuni 
Sa se intample minuni 
Dar ce semeni aduni 
Fugi, fugi Stai, stai vin baieti buni

Am schimbat putin versul celor de la B.U.G. Mafia pentru ca adevarul este ca vin baieti foarte buni in spectacolul Operele complet prescurtate ale lui William Shakespeare.

Am argumente puternice cand fac aceasta afirmatie, de aceea va invit sa-i cunoasteti: Dan Radulescu, Andrei Seusan, Daniel Haralambie/Ionut Grama. Ei sunt cei trei care timp de 75 de minute vor prezenta publicului intreaga magie, genialitate si maretie a operelor dramaturgului englez.

Evident, nimic nu ar fi fost posibil fara Eugen Gyemant, regizorul spectacolului si Tudor Prodan, scenograful.

Spectacolul nostru contine doar 14.205 cuvinte, in timp ce Operele Complete editate la Oxford insumeaza peste 1.258.437 de vorbe. Aceste piese interpretate intr-o maniera traditionala dureaza – fara aplauze – 127 de ore si 58 de minute. Adica 5 zile si 7 nopti. Noi vi le vom prezenta – cu aplauze cu tot – in numai 75 de minute! Iar la sfarsit veti pleca de aici complet culti!

Astfel, suntem invitati in lumea shakespeariana dar intr-un mod inedit prin felul in care actorii interpreteaza toate piesele si sonetele acestuia!

Este o armonie perfecta intre text, decor, lumini si muzica. Este un spectacol in care se rade mult, diferit de ceea ce a pus in scena regizorul pana acum, pe scurt: este un spectacol unic! Unicitatea acestuia vine din faptul ca desi publicul cunoaste actorii, acum are ocazia sa-i vada altfel!

Frumoaselor fapturi le vrem vlastare
iar frumusetii-un spor de dainuire
si-n acest chip, plapand urmas transpare
purtandu-i umbra florii-n vestejire.
Dar tu ce-n ochii tai iti afli rug
hranindu-l cu-a ta flacara, din greu,
duci foame unde-a fost candva belsug,
insuti vrajmas al dulcelui tau eu.

1 2 3 5 4 6


bartender blues

Bartender Blues este noul spectacol in regia lui Eugen Gyemant. De data aceasta regizorul propune un concept simplu si o poveste pe acorduri de blues. Liviu Pintileasa si Alin Florea sunt protagonistii piesei scrisa de Mihai Ignat.

Ceea ce propun cei doi in spatiul de la Godot Cafe-Teatru ridica simplitatea la rang de arta: spectacolul se joaca la bar, nu pe scena, cei doi actori sunt colegi de bar, replicile lor sunt simple, nuantate si transmit un mesaj puternic.

A fi sau a nu fi cine pretinzi ca esti? Sau cum poti sa te joci cu mintea cuiva, a unui coleg de exemplu, pret de cateva minute? Raspunsul il vei gasi in piesa Bartender Blues.

Tu de cate ori te-ai jucat cu mintea cuiva?

bartender blues.


festivalul de teatru in spatii neconventionale

Am gasit pe un grup de management cultural, o postare despre Festivalul de Teatru in Spatii Neconventionale – Doroga la teatru!

Amatoare de teatru independent si spatii neconventionale, am intrat sa vad despre ce este vorba:

Doroga, drag de teatru, drum spre Dorohoi! 4-6 aprilie

Festivalul de Teatru în Spații Neconvenționale reunește studenți ai artei actorului, artă regizorală și teatrologie din toate regiunile țării, pentru un schimb de idei, de practici teatrale, viziuni și perspective.

Regiunea nord-estică suferă de o acută criză culturală, ce se resimte cu precădere în orașele mici, fără acces constant la activități culturale, deoarece nu există o instituție care să asigure evenimente culturale lunare. Ne referim astfel la o comunitate care, fără liantul de bază, cultura, încetează să pulseze în parametri normali. Pe lângă ineditul acestui proiect fără precedent care ar constitui un pretext sănătos de a renunța la rutina zilnică, spectatorul își va alimenta nevoia culturală și se va declanșa un mecanism de trecere peste gradul de comoditate, spre a reuși să cunoască diferite forme teatrale și să le înțeleagă.

Vom transforma micul oraș provincial în scena de desfășurare a unei întâlniri explozive între școlile de teatru din România!

Avem șansa de a face o schimbare împreună și de a pune Dorohoiul pe harta culturală a României!

Noi îndrăznim, voi?

Salut pe aceasta cale frumoasa initiativa si va invit sa-i sustineti!


cum am invatat sa conduc

Uneori, ca sa spui un secret trebuie mai intai sa dai o lectie. Lectia de azi incepe intr-o seara calda de vara.  Asa isi incepe Mititica, Ioana Anastasia Anton, povestea. E povestea ei si a familiei sale din Maryland, in anii ’60 – ’70.

Dupa textul Paulei Vogel, in traducerea si regia talentatului Eugen Gyemant, spectacolul Cum am invatat sa conduc este o lectie de viata. Pe parcursul a doua ore, suntem invitati sa descoperim secretul artei condusului.

Unchiul Peck, Serban Pavlu, isi traieste viata la limita dintre tulburari emotionale si normalitate. Pe langa faptul ca este imoral prin iubirea obsesiva pentru nepoata lui, el este si un rebut al societatii. Acesta isi ineaca amarul in alcool si refuza sa se intoarca acasa la mama lui, convins fiind ca aceasta nu-si doreste sa vada zi de zi, suma tuturor dezamagirilor ei. Si nu este vorba de criza de 40 de ani a barbatilor! Barbatii sunt tot timpul intr-o criza! Este vorba despre faptul ca suntem martorii unei pshiodrame, dar si a unei sociodrame. Personajul lui are insa si momente de normalitate: in preajma sotiei lui – iubitoare si devotata, a familiei acesteia – familia Mititicai si in preajma copilei – o data pe saptamana, intr-un loc public, pe care o si invata sa conduca.

Demonstratia pe care o face Pavlu in rolul obsedatului sexual, nemultumit, neimplinit, neadaptat, este doar o dovada a faptului ca este un actor foarte bun!

Lectia de viata la care suntem martori este povestita din perspectiva Mititicai ajunsa la facultate, femeie in toata firea, lipsita insa de sentimente.  De ce fara sentimente? Raspunsul la aceasta intrebare sunt flashback-urile din trecutul ei – 11, 14, 17 ani. Acestea sunt dovezi ale dorintei ei de a se maturiza mai repede decat este cazul si ale frustrarilor din perioada liceului si copilariei.

Jocul Ioanei Anastasiei Anton este foarte bun si este remarcabil cat de fin delimiteaza comportamentul fetita- femeie, de altfel foarte bine regizat de Eugen Gyemant. Pentru veridicitate si ancorare in timp, regizorul se foloseste de proiectie cu imagini din perioada aceea, ca la cinema, precum si de decorul marca Tudor Prodan.

Nici celelalte personaje nu sunt de ignorat: mama – Smaranda Caragea – interpretare exceptionala a unei semi-alcoolice, care doreste sa-i ofere copilei toata educatia de care ea nu a avut parte, in special cea legata de viata. Bunica/sotia lui Peck – Delia Nartea, senzationala prin usurinta cu care isi interpreteaza cele doua roluri, iar bunicul/colegul de scoala Jerome/chelnerul – Alexandru Conovaru, un adevarat cameleon.

Cum am invata sa conduc este o poveste de iubire. Iubirea este de multe feluri. Tine de fiecare cum stie sa o ofere, sau cum sa o primeasca.

Tine de fiecare cat este de interzisa!

Lectia de educatie rutiera. Dumneavoastra sunteti pregatiti?

Sursa foto: Facebook – Eugen Gyemant

cum am invatat sa conduc


%d blogeri au apreciat asta: