Monthly Archives: Octombrie 2013

un tramvai numit dorinta

LATER EDIT:  Aseară, în cadrul ceremoniei de închidere a celei de-a 23-a ediţii a Festivalului Naţional de Teatru, Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru a acordat Premiul “Teatrul de mâine” spectacolului Un tramvai numit Dorinţă de Tennessee Williams, regizat de Andrei şi Andreea Grosu, o producţie UNTEATRU Bucureşti. În distribuţie: Florina Gleznea, Nicoleta Lefter, Liviu Pintileasa, Richard Bovnoczki; scenografia: Vladimir Turturica. Originalitatea creaţiei scenice, folosirea ingenioasă a spaţiului şi exemplificarea fericită a ideii „efect maxim cu minimum de mijloace”, rafinamentul şi calitatea interpretării actoriceşti, precum şi subtila artă de a crea relaţii pe scenă au fost, conform motivaţiei juriului, calităţile care i-au impresionat pe cei trei membri ai AICT care au urmărit competiţia – Monica Andronescu (România), Ivan Medenica (Serbia) şi Michel Vaïs (Canada). La fel ca şi anul trecut, juriul a avut în vedere spectacolele incluse în secţiunea Teatrul de mâine şi produse de tineri creatori.

Piesa de teatru, Un tramvai numit dorinta, de Tennessee Williams, pe care o puteti vedea vineri, in Festivalul National de Teatru pe scena de la Unteatru, intr-o interpretare epocala, cu Florina Gleznea in rolul lui Blanche Dubois.

Un spectacol – bijuterie slefuit de regizorii Andreea si Andrei Grosu, in decorul lui Vladimir Turturica si in interpretarea imperiala a actorilor, ridica nebunia la rang de arta!

Piesa respecta intocmai textul lui Williams patrunde in mintea si inima spectatorului pentru ca lucreaza cu concepte pshiologice puternice. Atentia este indreptatat asupra lui Blanche Dubois, Florina Gleznea in FNT, delicata si instabila emotional, dar puternica! Prezenta in acest fel reuseste sa-i manipuleze pe cei din jurul sau, printr-un rol de compozitie de maxima intensitate, la granita dintre realitate si nebunie, care intr-adevar ridica nebunia la rang de arta!

Intr-un decor simplu, minimalist, specific tinutului New Orleans – minunata scenografia lui Vladimir Turturica – Blanche isi face aparitia in casa surorii ei, Stella si a cumnatului ei polonez, Stanley, si este supusa umilintei si degradarii ei, unde ii este stopata frenezia. Lumea ei se descompune cu fiecare replica si traire a personajului pe care il intruchipeaza: o actrita excelenta intr-o lume neinteleasa, care in final cade prada propriei nebunii. Aceasta este fragila dar puternica, Blanche Duboise, inegalabila, Florina Gleznea.

Sunt alaturi de ea: Stella – Nicoleta Lefter, Stanley – Liviu Pintileasa, Mitch – Richard Bovnovzcki, sub un singur destin, ratarea, dar intr-o interpretare imperiala, care te fac sa-ti doresti sa calatoresti cu tramvaiul numit dorinta.

un tramvai

Anunțuri

matrimoniale

Sunt bogată şi vreau să mă mărit!

Acesta este raspunsul frumoasei Eva din piesa de teatru Matrimoniale, care se joaca la Teatrul Nottara, atunci cand vine vorba despre motivele pentru care a dat un anunt pe un site de matrimoniale.

Matrimoniale este o comedie bulevardiera dupa un text scris de Lia Bugnar si regizat de Diana Lupescu. Este genul de spectacol care te face sa razi in hohote, dar care te  te surprinde si te impresioneaza in acelasi timp, la un moment dat.

De ce merita vazuta piesa? Aici gasiti raspunsul.

matrimoniale1


gala hop in pod

Am fost surprinsi de calitatea exceptionala a tinerilor actori, care tocmai iesisera de pe bancile facultatii, ne-a impresionat foarte tare si ne-a intristat foarte tare, pentru ca acesti tineri nu au unde sa isi manifeste talentul, nu au unde sa munceasca, desi ei ar vrea, teatrele sunt blocate, sistemul este intangibil la ora actuala, asa incat ei sunt sortiti esecului. M-am gandit sa aduc si in Bucuresti acesti tineri actori de la Gala HOP, sa ii vada si bucurestenii si sa ii ajutam cumva concret sa se lanseze in meseria asta pentru ca daca pierzi startul e foarte greu sa mai revii in breasla.

Marius Manole a adus the best of young actors, castigatorii Galei HOP 2013, la Bucuresti.

Mai multe despre ce inseamna sa fii tanar actor si programul Galei HOP, gasiti aici.


un pic prea intim

Piesa care a avut premiera nationala in cadrul Festivalului International de Teatru Fest(in) pe Bulevard, gazduit de Teatrul Nottara, este o comedie despre relatiile de prietenie dintre oameni. Fie ca este vorba de o fata si-un baiat, un profesor tanar si studenta lui, un vecin si o vecina, sau intre doi prieteni!

Textul apartine lui Rajiv Joseph – in 2010 s-a numarat printre finalistii premiului Pulitzer pentru piese de teatru, cu Tigrul Bengalez la Zoo Bagdad, iar United States Artist i-a acordat calitatea de Membru Rockefeller SUA – si este bazat pe atat de raspanditul derapaj moral. Adica pe calcatul stramb intr-o relatie.

Ceea ce mi-a placut in Un pic prea intim este faptul ca dramaturgul nu vorbeste doar de o singura situatie in care personajul sau derapeaza, ci despre patru situatii.

Cu o distributie exceptionala: Andi Vasluianu, Dan Bordeianu, Catrinel Dumitrescu, Crisitna Florea/ Laura Vasiliu, Diana Roman si Irina Velcescu, in regia lui Cristi Juncu, piesa este o comedie bulevardiera, in care protagonistul nu se mai recunoaste pe sine insusi, actiunile lui frizeaza absurdul, si, intr-un final, ajunge sa creada ca prima abatere, accidental originar, l-a infectat cu un soi de virus infernal (Cristi Juncu, Caietele Teatrului Nottara).

Actorii despre rolurile lor din piesa (fragmente din interviurile realizate de Roxana Busu pentru Caietele Teatrului Nottara, octombrie)

Andi Vasluinau: Tom e poet, in primul rand, si a trebuit sa caut mai mult in aceasta zona. Dar nu e greu, e de cautat pur si simplu. Mie imi place pentru ca este mereu ceva de cercetat; si e greu pentru ca trebuie sa inteleg situatia asta, de poet care este si meditativ si pasional… acestea trebuie gasite.

Cristina Florea: M-am regasit in acest personaj dintr-un singur punct de vedere: nu duce lucrurile pana la capat. Le abandoneaza pe drum si incepe altele.

Laura Vasiliu: Jen este cinstita si idealista. Jen are stangacia omului care studiaza multe ori pe zi si cand iese in lume este usor defazata.

Catrinel Dumitrescu: Orice rol e o provocare – cu fiecare rol nou un actor se recompune, se ia de la inceput… Asta face si Maureen: se ia de la inceput atunci cand se astepata mai putin.

Diana Roman: Am prins mare drag de acest personaj, inca de la prima lectura a textului. Am simit-o aproape de mine si sentimental acesta a continuat si continua.

Irina Velcescu: Daca e sa luam ce spune Tom, personajul principal, Franny e o taranca pisaloaga; este cea care se baga peste tot, desi nu e treaba ei

Dan Bordeianu: Pentru mine Seth a insemnat o provocare. Pentru Seth, si pentru Un pic prea intim, a trebuit sa devin eu un pic prea intim cu mine sis a descopar alte zone ale personalitatii mele, pe care sa le aduc rolului.

un pic2 un pic3

un pic5 un pic1

foto: Cipi Duica


nu hiu faimos ama hiu armân

Povestea filmului pe care l-am vazut aseara, Nu sunt faimos dar sunt aromân, este construita pe mitul adevarului absolut despre originea aromânilor. Mitul spune ca acest adevar e purtat de Armânamea, ultima descendenta din acest neam.

Suntem martorii unei frumoase povesti de dragoste si traim o experienta unica alaturi de Toni Caramușat, personajul principal al filmului, un regizor care ajunge faimos, si care e fascinat de ideea ca ar putea descoperi un al 13-lea adevar absolut despre aromâni.

Il insotim in patru tari din lume, una dintre ele este si Romania, ne intalnim cu comunitatile de aromâni de-acolo, visam alaturi de el, credem in mitul celebritatii si al iubirii absolute, ca in cele din urma sa invatam sa ne acceptam asa cum suntem si aflam ca fericirea vine de unde nu te astepti.


%d blogeri au apreciat asta: