Monthly Archives: Martie 2013

chutney

Chutney este un sos indian, obtinut prin inabusirea in tigaie a unor fructe si legume peste care se presara mirodenii. Vegetalele sunt fie proaspete, fie conservate. Este un sos dulce-acrisor.

Piesa despre care am ales sa vorbesc este o tragi-comedie. Se numeste Chutney. Pentru pregatirea ei, s-au luat doi actori tineri si talentati, Valentina Popa si Istvan Teglas, s-a ales un decor – o bucatarie scena primitoare – si s-a condimentat cu Marius Manole (in varianta pe care am vazut-o eu) sau Vitalie Bichir.

Este povestea a doi oameni. Oameni obisnuiti sa lupte cu dificultatile vietii pentru a supravietui, oameni care se cunoscusera in trecut si care se regasesc dupa un anumit timp in prezent, oameni pe care ai bucuria sa-i descoperi langa tine. La propriu. Scenariul este astfel gandit, incat tipul se ridica din sala sa ajunga pe scena-bucatarie.

Este un contrast promisiune-realitate in aceasta poveste. Vei descoperi o poveste de iubire emotionanta, iar rolul amfitrionului (fie ca este Manole, fie Bichir) este sa ne duca in aceasta poveste, sa o traim odata cu ei si cu prepararea unui delicios sos Chutney.

Da! Pentru ca la final, toti spectatorii vor gusta. Vor gusta povestea si vor gusta si din sosul proaspat preparat.

Anunțuri

vis

Am luat un vis si l-am bagat intr-o geanta mare, neagra, cu barete lungi, pe care o purtam cu mine tot timpul. Eram mica atunci cand am facut lucrul acesta. Eram in liceu.

Am ales geanta aceea mare pentru ca era un vis mare. Nu pot sa-l dezvalui pentru ca nu se mai indeplineste! Ce-i drept, se intampla mai demult. Pe vremea aceea purtam cam toate hainele gri-negre si accesoriile la fel. Umblam pe la tot felul de cercuri literare, de muzica si in general, pe la tot ceea ce tinea de frumos. Mergeam si prin cluburi dar nu fumam si nu consumam alcool.

Timpul a trecut. M-am maturizat. Visul a ramas acelasi. Intre timp, am facut ceea ce tinea de mine sa-l fac realizabil si sa nu mai fie doar un vis. Am crescut si odata cu mine au crescut si pretentiile mele in materie de imbracaminte, accesorii si alcool. Am trecut de la tinutele negre-gri la unele colorate, accesorii de calitate si la alcool o data pe sapatamana!

Am schimbat geanta. Am schimbat multe genti de fapt. Dar  visul meu l-am purtat mereu cu mine. Aveam grija de el, ca si cand era  cel mai de pret lucru al meu !

M-am indragostit. Eram intr-o beatitudine totala si credeam ca am toata lumea la picioare. A urmat facultatea, apoi primul meu serviciu. Pasiunile mele pentru lucrurile frumoase au crescut si ele. Am descoperit teatrul. M-am indragostit din nou! Trecusem de la adolescenta tarzie, la maturitatea copilaroasa. Citeam tot ce aparea, toti scriitorii si toate revistele de moda. Mi-ar fi placut sa devin designer,  sa pot sa-mi indeplinesc visul, dar nu aveam talent la desen. Am descoperit muzica buna. Apoi teatrul independent si filmele bune. Mi-am schimbat garderoba. Purtam deja haine deosebite si accesorii pe masura. Visul pe care-l aveam din adolescenta a ramas alaturi de mine tot timpul. Voiam sa-l vad realitate. Il purtam in fiecare geanta pe care o aveam, sa fiu sigura ca nu dispare!

A mai trecut ceva timp si am ales sa fiu, ceea ce am devenit astazi! O incantatoare young-lady! Cu asteptari mari si implinri pe masura. Si dintr-o data, visul s-a transformat in alt vis. Odata ce iti indeplinesti unul, urmeaza altul. Odata cu el, s-au schimbat si gusturile mele. Gusturile mele care sunt deosebite. Asa mi se spune.

La reina inseamna in spaniola Regina. In cautarile mele pentru desavarsirea gustului, am descoperit Reeija. Locul care ma invita se imi amintesc de un moment din viata mea si care ma ajuta sa-mi indeplinesc alte visuri.

 

dream on@Spring SuperBlog 2013


clipe minunate de viata

Traim intr-o lume intr-o continua schimbare si acest lucru l-am observat si in teatru. Am crescut cu piese de teatru care mi-au marcat copilaria, apoi adolescenta, iar acum am descoperit noul val de tineri actori care ne incanta inca de pe bancile facultatii. Am realizat astfel, ca intoarcerea spre cultura este tot ceea ce ne face viata mai frumoasa. In fond vorbim despre o arta. Arta teatrului!

Teatrul a fost intotdeauna un loc spiritual, un fel de ritual, inca de la inceputurile lui. Trebuie spus pur si simplu ca scopul teatrului e de a face vizibila lumea invizibila[1]. Teatrul nu poate crea decat prezentul. Ne surprinde pentru ca ne vorbeste despre trecut si despre trecut in prezent.

Teatrul romanesc, fie ca vorbim de drama, comedie, musical, romantic sau tragedie, reuseste prin actorii, regizorii si scenaristii sai si prin calitatea spectacolelor sale, sa satisfaca gusturile consumatorilor de teatru si ajuta la conservarea speciei, la dinamismul si sanatatea unei societati.

As putea spune ca teatrul este indispensabil existentei noastre, este o atitudine necesara!

Clipe de viata este initiativa remarcabila a UNITER-ului de a-si sustine artistii. Clipe minunate de viata sunt oferite de artisti publicului iubitor de teatru, pentru artisti.

Dar cat inseamna o clipa de viata si in ce se masoara ea? Cat este de mare, sau cat este ea de mica? Cat o secunda? Mai mare? Sau mai mica?

In campania initiata de UNITER clipele se masoara in spectacolele care se vor juca atat in Bucuresti cat si in tara, in calitatea lor si mai ales in dorintele artistilor, incomensurabile, de a prelungi clipele de viata semenilor lor si de a le face mai frumoase. Daca ai ochi sa-i vezi, urechi sa-i asculti si inima sa-i primesti vei fi un om fericit.

Eu m-am alaturat cu inima acestei campanii, mergand la teatru si creand acest blog: despre teatru. Despre frumos. Despre pasiune! Alatura-te si tu! Mergi la teatru!

afis-Clipe-de-viata (1)


[1] Michaela Tonitza-Iordache, George Banu, Arta teatrului, Editura Nemira, București, 2004, pp. 537-538


mesajul copilului

Salut!

Ma cheama George. Sau Teodor. Sau Ion. Sau Maria, Elena, Andreea, Violeta, Tudor sau in altfel. Port numele pe care mi l-au ales parintii mei.

Sunt un copil si vreau sa iti vorbesc.

Despre ce vreau sa-ti  vorbesc?  Despre dorinta mea de a ma face mare. Am auzit de multe ori cuvantul Om Mare. Nu stiu cum e sa fii mare. Dar cred ca oamenii mari nu sunt batuti de alti oameni mari.

Eu nu am nicio vina ca m-am nascut. Dar voi, parintii mei, trebuie sa ma ajutati sa cresc. Nu vreau sa ma bateti, sa ma umilti sau sa ma jigniti. Ori sa ma dati la o parte din diverse motive, sociale sau etnice. Ranile pe care mi le provocati se vindeca dupa un timp. Dar sufletul nu se vindeca niciodata. Raman dureri si cicatrice care nu se vor disparea. Si imaginile violente intiparite in mintea mea vor aparea peste ani si ani si cne stie? Poate voi face si eu la fel ca voi. Pentru ca violenta naste violenta!

De aceea vreau sa imi priviti ochii inlacrimati si sa-mi promiteti ca o sa ma cresteti cu vorbe frumoase. Sa-mi dati educatia pe care o merit, chiar daca sunt rau cateodata. Asa sunt copiii. Acest lucru nu inseamna ca pot fi educat doar cu forta. Eu va iubesc si va respect. Renuntati la indiferenta si acceptati ca nu violenta imi da educatie!

Nu ma pedepsiti! Nici fizic si nici emotional. O vorba buna face intotdeauna mai mult decat o palma sau o jignire. Eu va iubesc. Iubiti-ma si voi!

Acesta este unul dintre miile de mesaje pe care copiii abuzati ar putea sa il rosteasca.

Organizatia care militeaza pentru drepturile copilului si protectia copilului, Salvati Copiii, a lansat marti, 19 martie campania Copiii fara etichete – o campanie pentru combaterea violentei impotriva copiilor. Este o campanie pentru constientizare si schimbare sociala pentru combaterea violentei.

Mesajul cheie pe care il transmite aceasta  este ‘ii ajutam pe copiii nostri sa devina Oamnei Mari, daca ii crestem fara etichetele educationale traditionale: bataie, umilinta, jigniri, stigma pe criteria sociale sau etnice’. Mai multe informatii despre rolul acestei campanii, gasiti aici.

Copiii bătuţi sau umiliţi vor bate şi vor umili, în relaţia cu ceilalţi copii, cu părinţii, cu profesorii, precum şi în relaţiile lor de maturitate, iar abuzurile din copilărie sunt adesea surse pentru eşecuri personale în viaţa de adult. Tocmai de aceea este important pentru societatea românească să facă o schimbare de paradigmă în procesul educaţional şi să înlocuiască violenţa cu vorba bună, modelele comportamentale, comunicarea, empatia, valorile – adică parentingul pozitiv. (Gabriela Alexandrescu, Presedinte Executiv Salvati Copiii Romania).


romance cu farmec

Cu farmec n-am nicio indoiala

Asa ai fost, esti si  vei fi mereu

O doamna!

Cu farmec si cu stil de cand te stiu

Fie ca esti mama, diva sau la munca

Fii mandra-n toate cele, esti romanca!

Romance cu farmec, divine-n toate cele

Prin bunatatea noastra si a lor

Sa le iubim, ele ne dau putere!

 

Romancele care ne dau valoare

Ne fac sa ne iubim!

Ne dau putin din bunatatea lor

Prin vorbe si iubire si prin soare

Pe toate le-ndragim si altfel lumea o vedem

Frumoasa, minunata, ca o floare!

 

Romancele cu farmec care ne dau valoare

Si poarta-n suflete iubire.

Cuvinte tandre, vorbe de alint

Speranta, muzica si voiosie

Ele sunt cele care ne dau putere

Haide si tu!

Cu Farmec, fii una dintre ele!

3

farmec @ Spring SuperBlog 2013

 


%d blogeri au apreciat asta: