Tag Archives: umbre

intre umbre

„Viaţa unei fiinţe umane este vizibilul prin care se poate manifesta invizibilul” afirma Peter Brook, unul dintre cei mai valoroşi regizori de teatru din a doua jumătate a secolului XX. Nevoie, dorinţă, efort sunt elementele pe care se bazează mulţi regizori şi actori pentru a putea oferi spectatorului prestaţiile cele mai bune, indiferent dacă vorbim de teatru sau film.

În cea mai nouă producţie semnată HBO România, Umbre, Şerban Pavlu este personajul care face invizibilul să devină vizibil – într-un rol de mare angajament, altfel decât ne-a obişnuit de-a lungul timpului. Devine agresiv, dar nu îşi pierde umorul. Un umor negru de calitate şi reuşeşte timp de opt episoade să ne ducă într-o lume pe care o ştim dar nu o acceptăm prea uşor, ne duce în lumea interlopă a Bucureştiului, dându-i viaţă lui Relu Oncescu, de profesie taximetrist. Firesc, se naşte întrebarea: adevăr sau ficţiune?

Intre Umbre este cel de-al doilea interviu cu Serban Pavlu facut pentru LiterNet.

Daca in primul vorbeam despre teatru si film, in Ziarul Metropolis, in asta am vorbit despre Umbre. In al treilea despre Rata salbatica.

Enjoy!

Reclame

umbre

La finalul primului sezon Umbre, sau poate finalul final, never know, m-am decis sa scriu despre el. Sau mai bine sa spun de ce mi-a placut atat de mult.

Daca la inceputul serialului scriam dupa vizionarea primelor doua episoade ca scenariul lui este considerat cel mai bun scris vreodata pentru un serial romanesc, la finalul sezonului spun ca este cel mai bun, pur si simplu.

Mi-a placut foarte mult pentru ca am regasit o realitate neacceptata, pe care o cunoastem din auzite, sau poate chiar traita de unii dintre noi. Da, recuperatori exista de mult timp. Bat, iau bataie si recupereaza bani sau obiecte. Asa ca dragilor care ati urmarit serialul si i-ati recomandat scenaristului sa se uite la stirile de la ora 5, sa stiti ca nu acolo se face documentarea. Si nici in alte jurnale de factura aceasta de pe la televiziuni. Lucrurile acestea chiar se intampla. Exista pur si simplu. Trebuie doar sa stii pe cine sa intrebi si unde sa cauti.

De asemenea, nu exista un tipar al recuperatorului – asa ca cei care ati comentat ca Pavlu nu e portivit pentru ca, si pentru ca, forget about it. Cel prezentat in Umbre este o varianta: destul de dur, corp lucrat la sala – cat sa poata sa pocneasca bine, stil de viata modest – taximetrist, imbracat in trening si fara prea multe studii; dar exista varianta rafinata a acestuia: frumos, musculos, rafinat cu haine si masini scumpe si cu ceva in cap, despre care n-ai crede ca ar putea fi asa ceva. In ambele cazuri acestea pot sa aiba iubite sau familie pe care le protejeaza si nu le expun (sunt si situatiile in care acestea sunt implicate, dar asta e alta discutie). Oricum ar fi, ei au un scop precis: sa recupereze pentru cineva ceva prin orice mijloace.

Mi-a mai placut pentru limbajul folosit: o armonie perfecta intre infatisare, conditie si sarcini de indeplinit; potrivit de la prima replica pana la final. Mi-au placut: locurile unde a fost filmat pentru ca sunt autentice, muzica, intriga si decorurile alese. Mi-au placut actorii si drama, cu influente de comedie neagra, ce-i drept, dar fix din acest motiv mi-a placut.

Daca as scrie continuarea acestuia, as educa un pic personajul principal, l-as rafina si nu ar mai fi taximetrist. (pentru ca este expus si el vrea sa iasa din aceasta lume). Nu va iesi din lumea asta decat daca pleaca din tara sau moare. Nu as alege niciuna dintre variantele astea. As merge pe “avansarea” lui si as centra actiunea pe taxele de protectie. Pentru ca da, si acestea sunt reale. La noi, in Romania.

umbre

 

 


%d blogeri au apreciat asta: