Tag Archives: teatru

alexandru mâzgăreanu

Alexandru Mazgareanu este regizorul de succes al tinerei generatii. La numai 27 de ani este prezent pe multe scene notabile din Bucuresti: National, Odeon, Nottara, Comedie, ArCub si Metropolis.

Tanarul regizor surprinde mereu cu spectacole care pornesc de la texte contemporane puternice. Acestea sunt si dure, si pline de candoare, cu un umor fin, dar angoasele te urmaresc adesea si dupa ce ai iesit din sala.

De ce a ales scenele teatrelor din Bucuresti si nu a ales locuri neconventionale? Ne raspunde chiar el:  Nu mi-am propus sa nu lucrez in spatii neconventionale si sa dau buzna in teatrele de stat, ci pur si simplu asa s-a intamplat.

Despre cum a inceput, ce a montat, ce premiere are anul acesta si despre teatru in general, il puteti intreba folosind formularul de la finalul articolului de pe Hotnews, unde Alex vine maine, 8 mai, ora 12.00, la o intalnire online cu cititorii.

 


casuta

Pasiunea mea pentru teatru nu se traduce doar in a merge la teatru si de a scrie recenzii despre piesele vazute.  Ea inseamna studiu intens, din ce in ce mai aprofundat, in vederea scrierii unui scenariu pentru o piesa si pentru punerea acesteia in scena, intr-un mediu neconventional.

Recent in Romania, a aparut ‘teatrul de sufragerie’, unde regizorul te invita in sufrageria lui pentru a-i urmari piesa.

Placandu-mi foarte mult locurile inedite, atat pentru citit cat si pentru vizionarea unei piese de teatru si fiind fascinata de filmele copilariei mele, am ales un loc deosebit pentru o lectura deosebita. O casuta in copac. Si nu oricare! Aceasta imi ofera spatiul necesar pentru visare: sa am propria mea piesa de teatru, sa fie jucata intr-o casuta ca cea ilustrata mai jos si la repetitii sa se citeasca din cartea lui Peter Brook, ‘Fara secrete. Ganduri despre actorie si teatru’, recent aparuta la Editura Nemira.

‘In teatru, diavolul e plictiseala’, spunea Peter Brook. Asa se intampla si cu cititul. Nu poti pastra la infinit acelasi loc pentru citit, iti pierzi interesul! ‘Teatrul este viata’, spune acelasi Brook si trebuie sa il experimentam ca atare.

Spectacol de cuvinte la superBlog 2012, cu ajutorul:


my time

Echilibrul este conform dictionarului explicativ al limbii romane o stare de liniste, armonie si de stabilitate launtrica.

Astfel, zi de zi, fiecare dintre noi incearca sa gaseasca aceast echilibru. Nu-i tocmai usor. E dificil as spune.  Intotdeauna vor exista tentatii si nu vei sti ce sa alegi. Sa faci alegeri este greu. In general este greu! Sa faci alegeri bune este si mai greu.

In ceea ce ma priveste, de mica am fost obisnuita cu responsabilitatile. Am facut sport din clasa a doua pana la facultate si acest lucru s-a vazut ulterior. Nu doar in felul in care arat, fizic vorbind, ci mental. Sportivii sunt obisnuiti cu antrenamente, sunt disciplinati, stiu sa se controleze si practica aceste lucruri si in viata de zi cu zi. Timpul in care am practicat sport, mai intai atletism, apoi baschet era timpul meu liber, dupa orele de scoala. Intotdeauna aveam grija sa imi dozez fortele, astfel incat, dupa terminarea programului sa pot sa merg si la antrenamente. E-adevarat ca eram copil si nu aveam griji, responsabilitati prea mari, insa facand lucrul acesta cu regularitate, m-am obisnuit asa.

Timpul a trecuta si acum, iata-ma! Am un job frumos, un program bun si o activitate extra-job, pe care cei din jurul meu si cu mine o gasim cel putin interesanta: mersul la teatru. Cu regularitate! Si-apoi scrisul despre teatru. Din pasiune! Credeti-ma nu este chiar usor dupa opt ore de stat intr-un birou, facandu-mi job-ul cum trebuie, sa merg si sa ma concentrez si la piesa de teatru. Desi, multi ar spune ‘hm, e doar o piesa de teatru. Mergi sa te relaxezi’. Ei bine, nu-i chiar asa. Mersul la teatru naste alte pasiuni. Pasiunea pentru citit. De exemplu: vezi o piesa, iti place textul. Mergi acasa, cauti autorul si apoi incepi sa cauti altceva scris de el. Si vei vrea sa citesti si altele scrise de el, doar ti-a placut! Si asa se intampla de fiecare data. La fel si cu regizorii: vezi si alte piese, cauti autorul, citesti si altele si tot asa. Cu actorii e mai usor, ei sunt mai mediatizati si nu trebuie sa-i cauti atat de mult. Dar de mers sa-i vezi tot mergi.

Cum ai putea sa faci toate lucrurile astea daca nu stii sa-ti organizezi timpul? La serviciu, de exemplu. Trebuie sa stii sa prioritizezi task-urile pe care le ai, fara insa a le neglija pe celelalte. Si mai este ceva: sa te incadrezi in cele opt ore alocate statului acolo. E-adevarat, mai sunt si exceptii. Sunt exceptiile care confirma regula ‘nu sunt de acord cu statul peste program’. In afara de un bun ‘time management’ trebuie sa stii sa delegi oameni. Sa-i responsabilizezi si sa-i motivezi. Si-atunci vei scapa de anumite lucruri mai putin importante si te vei concentra pe ceea ce necesita intreaga ta atentie.

Sa-ti gasesti echilibrul este important, dar si motivant. Pentru ca oamenii au dorinte si asteptari diferite si echilibrul difera. Cazul meu este unul fericit: am un job frumos care necesita din cand in cand si putina creatitivitate (sau mai multa) iar mersul la teatru si scrisul ma ajuta sa-mi dezvolt aceasta latura. Apoi cititul. Spuneam mai sus ca ajung acasa si caut autori, caut scrieri de-ale lor, le citesc, le recomand si altora si tot asa. Ce mai lipseste? Iubirea. Exista si ea. Apoi sentimentele. Am sentimente frumoase pentru oameni frumosi, pentru lucruri frumoase, pentru job-ul meu si pentru pasiunea mea. Si sunt convinsa ca sentimentele si iubirea imi ofera un echilibru fantastic.

 


ciocolata

Ciocolata devenise laitmotivul discutiilor noastre.

Vorbesc despre conversatiile multe si foarte placute pe care le aveam cu artistul pe care il cunoscusem mai demult, la o premiera la teatru. EL este un artist in adevaratul sens al cuvantului. In afara de faptul ca este frumos si destept, este mare iubitor de teatru, film, carti bune si muzica rock. Din cand in cand scrie. Si scrie foarte bine. Chiar a publicat o carte de curand. Nu este prima, dar este primul lui roman.

De aici a pornit si discutia cu ciocolata. Eu i-am promis ca vin la lansare si o sa-i aduc o ciocolata. Asa pur si simplu fara niciun motiv, in semn de apreciere, iar EL a fost de acord. Din pacate nu am apucat sa i-o dau. Era prea multa lume, presa multa, s-au luat interviuri, a fost si in direct la un post de radio unde a vorbit despre romanul proaspat lansat, asa ca am zis ca i-o dau cu alta ocazie.

Timpul a trecut, noi vorbeam si vorbeam si vorbeam, dar nu reuseam sa ne vedem. Aproape fiecare mesaj sau conversatie se termina: ‘cand ne vedem, iti aduc ciocolata’, ziceam eu. ‘cand ne vedem sa-mi aduci ciocolata’ zicea EL.

Ciocolata contine feniletilamina.

(formula chimica a feniletilaminei).

Feniletilamina este o substanta care produce o stare usoara de visare si este produsa de catre creier atunci cand doi oameni sunt indragostiti.

Daca doi oameni nu sunt indragostiti si totusi se hotarasc sa imparta o ciocolata? Adica nu sunt indragostiti unul de altul. Oare noi eram indragostiti unul de celalalt?

Timpul a trecut si ne-am hotarat sa ne vedem de ziua mea, in iarna. Adica eu am dorit sa-mi petrec o parte din ziua mea si cu EL, pentru ca il simt intr-un fel si ma duce intr-o anumita stare de bine. Iar de ziua mea vreau sa fiu in starea aceea. Si numai EL putea sa mi-o creeze. Special pentru acesta eveniment, i-am cumparat o carte de colectie: ‘Craii de Curtea Veche’. Stiam ca o carte cu iz medieval, deosebita si unica era o alegere potrivita pentru un barbat rafinat asa cum este EL. Nu era aleasa la intamplare. Avea dubla semnificatie: la premiera ‘Craii de Curtea Veche’, atunci la teatru, demult, ne cunoscusem si mai mult decat atat venea de la o persoana deosebita, care insemna foarte mult pentru EL.

Si pentru mine avea o semnificatie aparte: odata cu aceasta carte ii daruiam si o parte din sentimentele mele frumoase si sincere, imbracate in emotii puternice. Dar emotiile aveau sa treaca, iar sentimentele si cartea ramaneau pentru totdeauna.

Dar oare ce s-ar intampla daca am mananca ciocolata impreuna?

Emotii puternice la suprBlog 2012.


beautiful life

Imi place viata mea. Imi place viata din Bucuresti. Mi-a placut de cand am venit prima data si am decis sa raman aici. Imi place agitatia, dar cu folos. Imi plac teatrele care sunt aici, barurile in care obisnuiesc sa merg, oamenii frumosi, job-ul pe care-l am, apartamentul in care stau si mai ales prietenii pe care ii am.

Dar viata trepidanta de azi nici nu ma cheama, nici nu ma satsiface.  Pastrez in mine doruri mari de viziuni linistite si lirice si recitesc intotdeauna cu placere cartile copilariei mele. Sau merg si revad piesele de teatru care m-au impresionat, filmele pe care le iubesc si revad locurile care m-au marcat.

Ador muzica buna, bibliotecile bogate si larg deschise, tablourile si conversatiile lungi si bune cu prieteni de-ai mei sau persoane necunoscute, intr-o catifelare de interior, de ganduri si de sentimente.

Tie iti place viata ta?


%d blogeri au apreciat asta: