Tag Archives: nicoleta lefter

ce mi-a placut la bacau

Alearga, un spectacol provocator in gasirea unui echilibru intre cuvant, miscare si imagine. Poarta semnatura Silviei Calin si o are ca protagonista pe Nicoleta Lefter.

Box FM, un fragment din viata unui DJ care incearca sa rezolve telefonic probleme diverse ale ascultatorilor. Oare va putea el sa isi rezolve si propriile probleme? Rezolva Catalin Babliuc, regizat de Radu Iacoban. Dar spectacolul e pe bune. Nu e regizat!

Eu. O casa de papusi, o intalnire emotionanta cu Nora, o incursiune in sufletul si mintea ei. Emotiile ii sunt exprimte prin cuvinte, muzica, grafica si miscare. Carmen Lidia Vidu amprenteaza cu sufletul acest spectacol, iar Aura Calarasu ne emotioneaza pana la lacrimi.

…ish, spectacolul pe care ti-l creezi asa cum vrei si in care desi cuvintele sunt cele mai importante, nu sunt intelese de nimeni. Un joc delicios de cuvinte neintelese, semnat Stefan Huluba.

Pe jumatate cantec, un carusel al amintirilor. Din copilarie, la maturitate. Pe jumatate cantec. O poveste actuala, care emotioneaza. Jumatate Crista Bilciu, jumatate Anda Saltelechi. Un intreg adorabil.

Acestea sunt spectacolele care m-au impresionat la Bacau, in Festivalul Recitalurilor Dramatice Valentin Silvestru, editia XXII.

Si Ofelia Popii. Foarte mult. Fara cuvinte.

nora

Anunțuri

acum ori niciodata

Dragul meu, ce legătură are iubirea cu  toate astea? E ciudat ce-mi spui. Iubirea-i o chestie intimă între doi oameni, pe când căsătoria e o chestiune publică.

Despre iubire, prieteni si despre influenta acestora asupra unei casnicii poti afla Acum ori niciodata.

Acum ori niciodată“ este o investigaţie tragicomică excelentă a unei căsnicii moderne, construită foarte bine prin prestația de excepție a actorilor implicați, dar și prin replicile dulci – amărui ale acestora, de-a dreptul savuroase.

Mai multe,  in Ziarul Metropolis.

http://www.ziarulmetropolis.ro/acum-ori-niciodata-n-ai-vrea-ca-intre-noi-totul-sa-decurga-altfel/.


un tramvai numit dorinta

LATER EDIT:  Aseară, în cadrul ceremoniei de închidere a celei de-a 23-a ediţii a Festivalului Naţional de Teatru, Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru a acordat Premiul “Teatrul de mâine” spectacolului Un tramvai numit Dorinţă de Tennessee Williams, regizat de Andrei şi Andreea Grosu, o producţie UNTEATRU Bucureşti. În distribuţie: Florina Gleznea, Nicoleta Lefter, Liviu Pintileasa, Richard Bovnoczki; scenografia: Vladimir Turturica. Originalitatea creaţiei scenice, folosirea ingenioasă a spaţiului şi exemplificarea fericită a ideii „efect maxim cu minimum de mijloace”, rafinamentul şi calitatea interpretării actoriceşti, precum şi subtila artă de a crea relaţii pe scenă au fost, conform motivaţiei juriului, calităţile care i-au impresionat pe cei trei membri ai AICT care au urmărit competiţia – Monica Andronescu (România), Ivan Medenica (Serbia) şi Michel Vaïs (Canada). La fel ca şi anul trecut, juriul a avut în vedere spectacolele incluse în secţiunea Teatrul de mâine şi produse de tineri creatori.

Piesa de teatru, Un tramvai numit dorinta, de Tennessee Williams, pe care o puteti vedea vineri, in Festivalul National de Teatru pe scena de la Unteatru, intr-o interpretare epocala, cu Florina Gleznea in rolul lui Blanche Dubois.

Un spectacol – bijuterie slefuit de regizorii Andreea si Andrei Grosu, in decorul lui Vladimir Turturica si in interpretarea imperiala a actorilor, ridica nebunia la rang de arta!

Piesa respecta intocmai textul lui Williams patrunde in mintea si inima spectatorului pentru ca lucreaza cu concepte pshiologice puternice. Atentia este indreptatat asupra lui Blanche Dubois, Florina Gleznea in FNT, delicata si instabila emotional, dar puternica! Prezenta in acest fel reuseste sa-i manipuleze pe cei din jurul sau, printr-un rol de compozitie de maxima intensitate, la granita dintre realitate si nebunie, care intr-adevar ridica nebunia la rang de arta!

Intr-un decor simplu, minimalist, specific tinutului New Orleans – minunata scenografia lui Vladimir Turturica – Blanche isi face aparitia in casa surorii ei, Stella si a cumnatului ei polonez, Stanley, si este supusa umilintei si degradarii ei, unde ii este stopata frenezia. Lumea ei se descompune cu fiecare replica si traire a personajului pe care il intruchipeaza: o actrita excelenta intr-o lume neinteleasa, care in final cade prada propriei nebunii. Aceasta este fragila dar puternica, Blanche Duboise, inegalabila, Florina Gleznea.

Sunt alaturi de ea: Stella – Nicoleta Lefter, Stanley – Liviu Pintileasa, Mitch – Richard Bovnovzcki, sub un singur destin, ratarea, dar intr-o interpretare imperiala, care te fac sa-ti doresti sa calatoresti cu tramvaiul numit dorinta.

un tramvai


cfr- cometa, copilul si catelul

Anul Caragiale nu se putea incheia daca nu erau celebrate si textele: Despre cometa, D-l Goe, Bubico si Atmosfera incarcata.

Le gasim pe toate in varianta propusa de Alexandru Dabija, intr-o distributie buna si putem sa ne bucuram intr-o seara de o piesa care merita vazuta, chiar daca o trecem in categoria pieselor usoare/superficiale.

Remarcabili sunt: Pavel Bartos, Nicoleta Lefter, Ionel Mihailescu si  Oana Stefanescu. Catelul Puck – catelul bomboana este delicios, decorul bine ales, replicile – sunt cele pe care le cunoastem deja, atmosfera este Caragiale, iar spectacolul poate fi vazut la Teatrul Odeon.

C.F.R. – Cometa, copilul si catelul, dupa texte de I. L. Caragiale
Regia: Alexandru Dabija
Scenografia: Cristina Milea
Muzica: Ada Milea
Cu: Pavel Bartos, Rodica Mandache, Dorina Lazar, Nicoleta Lefter, Oana Stefanescu, Paula Niculita, Constantin Cojocaru / Marius Damian, Ionel Mihailescu.


dorinta

Dorinta era numele unui tramvai din New Orleans care ajungea in cartierul saracacios, unde locuiau Stella si Stanley Kovalsky din piesa ‘Un tramvai numit dorinta’ a lui Tennessee Williams.

In varianta propusa de regizorii Andreea si Andrei Grosu, aveam de-a face cu doar patru dintre personajele lui Williams. Cele principale. Si un decor impresionant intr-un spatiu restrans.

Scena este rotunda, se invarte si este in mijlocul incaperii, oferind astfel publicului posibilitatea de a-i admira in toata frumusetea lor pe cei care dau viata personajelor.

Ceea ce ne ofera cei patru actori exceptionali pe parcursul a doua ore este o tragedie a neintelegerii. Avem de-a face cu Blanche DuBois care trece cu usurinta de la senzualitate la cruzime, ea insasi este cruda si va ramane pana la sfarsitul piesei. Aceasta cerseste bunatatea celor din jur, insa tocmai bunatatea ii lipseste. Il descoperim pe Stanley Kovalsky, grobian, crud, brutal si pe micuta Stella care se complace in trivialitatea prietenilor sotului ei, dar care isi iubeste caminul si sotul. Aparitia lui Mitch aduce in prim-plan bunatatea si umanul din piesa: problemele de sanatate ale mamei acestuia, dorinta de a-l vedea insurat, sentimentele pe care le nutreste pentru frumoasa Blanche, toate acestea vin in creionarea cat mai detaliata a personajelor lui Williams.

Autorul prezinta treptat suferintele personajelor sale, urmand ca abia in final sa ajunga la cele mentale.

Asadar este o piesa care ne vorbestea despre iubire si ura, bunatate si cruzime in acelasi timp si are o poveste de care nu te mai poti desparti.

Distributia: Mihaela Trofimov, Nicoleta Lefter, Liviu Pintileasa si Richard Bovnoczki

Scenografia: Vladimir Turturica

Regia: Andreea si Andrei Grosu


%d blogeri au apreciat asta: