Tag Archives: laura ilinca

ultima

Șoferul: O vreme am rămas acolo uitîndu-ne la cuplul acela care se tot agita prin casă. La un moment dat el a deschis o sticlă de vin și a turnat în două pahare. S-au așezat pe o canapea. Păreau foarte îndrăgostiți. Cum stăteau acolo. Adică mie așa îmi păreau. El a tras-o de păr, ea i-a dat un ghiont și-a început să rîdă, el a împins-o așa, în joacă, ea a căzut pe spate …Tina, Tinaaa, hai să plecăm!

Tina: Tocmai acum?

Șoferul: Hai.

Tina: Așa eram și eu cînd eram tînără. Doamne ce-mi mai plăcea!

Tina si Alexandru sunt protagonistii ultimei piese de teatru pe care am vazut-o, Ultima.

Textul emotionant apartine dramaturgului Laura Ilinca si am avut norocul sa-l aud prima data in cafeneaua La Mine-n Copac, intr-o duminica dupa-amiaza.

A fost un spectacol-lectura cu o componenta emotionala foarte puternica. In primul rand prin povestea lui: o batrana cocheta, intr-o plimbare prin Bucuresti, napadita de amintiri tulburatoare, si apoi prin faptul ca lectura a fost intr-un scop nobil – acela de a strange o suta de cozonaci pentru batrani – cu ajutorul teatrului, in sprijinul actiunii Aoln Romania.

Șoferul: Cum poți să vorbești așa? Nu pot să cred!
Tina: Ce-am zis?

Șoferul: Nu, deci nu, n-am să stau cu femeia asta care s-a născut pe vremea lui Ștefan cel Mare să mă uit la … mnu, în niciun caz. Hai să plecăm!

Tina: Vreau să mai stăm puțin.

Povestea celor doi este diferita. In primul rand, ei vin din lumi diferite, cu conceptii de viata diferite, au varste diferite, gandiri diferite si probleme diferite. Totul este diferit!

Si totusi, ceva ii uneste: un taxi. Spatiul acela din taxi, in care s-au  intalnit. Locul in care cei doi isi deapana amintirile – in cazul femeii in varsta, si visele – in cazul tanarului. Locul in care Bucurestiul capata alte dimensiuni prin povestirile batranei doamne, aproape nereale, locul in care si timpul capata alta dimensiune, se dilata. Calatoria care parea initial o banala cursa de taxi, se transforma intr-una initiatica, misterioasa si plina de sarm, cu aroma de al doilea razboi mondial, presarata cu conversatii adorabile.

M-a emotionat foarte tare povestea pe care am auzit-o. Si e adevarat ceea ce a spus autoarea inainte de lectura textul va va face sa constientizati ca batranii au fost si ei candva tineri. Nu s-au nascut batrani!

Cuprinsa de mirosul cozonacilor stransi pentru batrani, de muzica excelent aleasa pentru aceasta lectura, emotionata pana la lacrimi de spectacolul oferit, tot ce pot sa fac acum este sa astept!

Sa astept un spectacol adevarat, intr-un decor de teatru si sa ma intorc de fiecare data in timp, fermecata de povestirile batranei doamne.

Ultima, dupa un text de Laura Ilinca

Cu: Laura Ilinca si Istavn Teglas

Regia: Cosmin Alexandru Purice

Foto: Elena Simion

ultima

Reclame

hamlet next hours

Mi-era dor de o piesa a carei actiune se desfasoara pe taramul iubirii, cu un text melodios, pe alocuri in versuri, care iti umple sufletul de putin Hamlet.

Hamlet Next Hours este o piesa scrisa de o romanca. Am fost placut impresionata de puterea ei de a continua povestea lui Hamlet, de a o scrie in stilul acela. Pentru ca despre asta este vorba: ce se intampla la cateva ore dupa ce moare Hamlet? Cine ii va lua locul si in ce fel?

În cîte feluri poate fi spusă o poveste? Contează felul în care este spusă? Domnul F. și Domnul C. ajung în palatul regal danez la cîteva minute după moartea lui Hamlet și, fiind singurii îndreptățiți și în stare să preia puterea, o și fac. Apoi încearcă să pună ordine în dezordinea lăsată în urmă de fosta familie regală. Încearcă se dezlege ițele încurcate ale vieții lor, interogîndu-i pe singurii care, într-un fel sau altul, au fost martori la ce s-a întîmplat: Horatio și Groparul. Și totul le reușește de minune pînă cînd … ei bine, pînă cînd un alt personaj, ciudat ca și țara în care se află, intră în scenă.

Nu, nu o sa povestesc eu aici. Doar vreau sa ii laud putin pe protagonisti si sa recunosc jocul foarte bun al actorilor: Bogdan Dumitrache si Istvan Teglas.

Pe Bogdan este prima oara cand il vad pe scena si mi-a placut, iar Istvan era parca ireal, cumva venit  din lumea lui Shakespeare. Nobil in imagine si interpretare, cu replici in forta dar sensibil, a reusit sa ma duca putin in timpurile acelea!

Remarcabila este Regina – semneaza si textul piesei, alaturi de ceilalti doi actori: Ion Grosu  – pe care il stiu de pe scena Notarra-ului si Ionut Radu Burlan. Totul se intampla sub atenta indrumare a regizorului Dan Vasile si a scenografului Cristian Ivan. Textul este condimentat cu replici haioase si inteligente, care duc la creionarea personajelor, creand  adevarate tipologii.

Emotiile i-au insotit pe tot parcursul spectacolului, insa publicul cald i-a facut sa uite de ele si sa mearga mai departe!

Piesa s-a jucat aseara in avanpremiera la Godot Cafe-Teatru.

Cateva imagini din spectacol insotite de  gandurile autoarei de dinaintea evenimentului, gasiti aici.


%d blogeri au apreciat asta: