Tag Archives: istvan teglas

ultima

Șoferul: O vreme am rămas acolo uitîndu-ne la cuplul acela care se tot agita prin casă. La un moment dat el a deschis o sticlă de vin și a turnat în două pahare. S-au așezat pe o canapea. Păreau foarte îndrăgostiți. Cum stăteau acolo. Adică mie așa îmi păreau. El a tras-o de păr, ea i-a dat un ghiont și-a început să rîdă, el a împins-o așa, în joacă, ea a căzut pe spate …Tina, Tinaaa, hai să plecăm!

Tina: Tocmai acum?

Șoferul: Hai.

Tina: Așa eram și eu cînd eram tînără. Doamne ce-mi mai plăcea!

Tina si Alexandru sunt protagonistii ultimei piese de teatru pe care am vazut-o, Ultima.

Textul emotionant apartine dramaturgului Laura Ilinca si am avut norocul sa-l aud prima data in cafeneaua La Mine-n Copac, intr-o duminica dupa-amiaza.

A fost un spectacol-lectura cu o componenta emotionala foarte puternica. In primul rand prin povestea lui: o batrana cocheta, intr-o plimbare prin Bucuresti, napadita de amintiri tulburatoare, si apoi prin faptul ca lectura a fost intr-un scop nobil – acela de a strange o suta de cozonaci pentru batrani – cu ajutorul teatrului, in sprijinul actiunii Aoln Romania.

Șoferul: Cum poți să vorbești așa? Nu pot să cred!
Tina: Ce-am zis?

Șoferul: Nu, deci nu, n-am să stau cu femeia asta care s-a născut pe vremea lui Ștefan cel Mare să mă uit la … mnu, în niciun caz. Hai să plecăm!

Tina: Vreau să mai stăm puțin.

Povestea celor doi este diferita. In primul rand, ei vin din lumi diferite, cu conceptii de viata diferite, au varste diferite, gandiri diferite si probleme diferite. Totul este diferit!

Si totusi, ceva ii uneste: un taxi. Spatiul acela din taxi, in care s-au  intalnit. Locul in care cei doi isi deapana amintirile – in cazul femeii in varsta, si visele – in cazul tanarului. Locul in care Bucurestiul capata alte dimensiuni prin povestirile batranei doamne, aproape nereale, locul in care si timpul capata alta dimensiune, se dilata. Calatoria care parea initial o banala cursa de taxi, se transforma intr-una initiatica, misterioasa si plina de sarm, cu aroma de al doilea razboi mondial, presarata cu conversatii adorabile.

M-a emotionat foarte tare povestea pe care am auzit-o. Si e adevarat ceea ce a spus autoarea inainte de lectura textul va va face sa constientizati ca batranii au fost si ei candva tineri. Nu s-au nascut batrani!

Cuprinsa de mirosul cozonacilor stransi pentru batrani, de muzica excelent aleasa pentru aceasta lectura, emotionata pana la lacrimi de spectacolul oferit, tot ce pot sa fac acum este sa astept!

Sa astept un spectacol adevarat, intr-un decor de teatru si sa ma intorc de fiecare data in timp, fermecata de povestirile batranei doamne.

Ultima, dupa un text de Laura Ilinca

Cu: Laura Ilinca si Istavn Teglas

Regia: Cosmin Alexandru Purice

Foto: Elena Simion

ultima

Reclame

hamlet next hours

Mi-era dor de o piesa a carei actiune se desfasoara pe taramul iubirii, cu un text melodios, pe alocuri in versuri, care iti umple sufletul de putin Hamlet.

Hamlet Next Hours este o piesa scrisa de o romanca. Am fost placut impresionata de puterea ei de a continua povestea lui Hamlet, de a o scrie in stilul acela. Pentru ca despre asta este vorba: ce se intampla la cateva ore dupa ce moare Hamlet? Cine ii va lua locul si in ce fel?

În cîte feluri poate fi spusă o poveste? Contează felul în care este spusă? Domnul F. și Domnul C. ajung în palatul regal danez la cîteva minute după moartea lui Hamlet și, fiind singurii îndreptățiți și în stare să preia puterea, o și fac. Apoi încearcă să pună ordine în dezordinea lăsată în urmă de fosta familie regală. Încearcă se dezlege ițele încurcate ale vieții lor, interogîndu-i pe singurii care, într-un fel sau altul, au fost martori la ce s-a întîmplat: Horatio și Groparul. Și totul le reușește de minune pînă cînd … ei bine, pînă cînd un alt personaj, ciudat ca și țara în care se află, intră în scenă.

Nu, nu o sa povestesc eu aici. Doar vreau sa ii laud putin pe protagonisti si sa recunosc jocul foarte bun al actorilor: Bogdan Dumitrache si Istvan Teglas.

Pe Bogdan este prima oara cand il vad pe scena si mi-a placut, iar Istvan era parca ireal, cumva venit  din lumea lui Shakespeare. Nobil in imagine si interpretare, cu replici in forta dar sensibil, a reusit sa ma duca putin in timpurile acelea!

Remarcabila este Regina – semneaza si textul piesei, alaturi de ceilalti doi actori: Ion Grosu  – pe care il stiu de pe scena Notarra-ului si Ionut Radu Burlan. Totul se intampla sub atenta indrumare a regizorului Dan Vasile si a scenografului Cristian Ivan. Textul este condimentat cu replici haioase si inteligente, care duc la creionarea personajelor, creand  adevarate tipologii.

Emotiile i-au insotit pe tot parcursul spectacolului, insa publicul cald i-a facut sa uite de ele si sa mearga mai departe!

Piesa s-a jucat aseara in avanpremiera la Godot Cafe-Teatru.

Cateva imagini din spectacol insotite de  gandurile autoarei de dinaintea evenimentului, gasiti aici.


comedie neagra

Comedie neagra sau comedie groteasca este o lucrare care contine elemente de umor negru (conform Wikipedia).

Piesa de teatru pe care am vazut-o sambata seara in Godot Cafe-Teatru este o comedie. O comedie potrivita pentru o seara de sambata, unde razi cu pofta, dar care te face sa te gandesti putin la conditia artistului (de orice fel) si la oamenii care vor sa impresioneze si recurg la tot felul de tertipuri.

Piesa este dupa textul lui Peter Shaffer si regizata de Cosmin Alexandru Purice.

Mi-a placut piesa. Mi-a placut decorul versatil, viziunea regizorului si cel mai mult mi-a placut Istvan Teglas. Pe Istvan il stiam un dansator exceptional, iar ca actor il vazusem doar in Chutney. Dar aici, alaturi de colegii lui, impresioneaza! Cred ca lucrul acesta s-a intamplat pentru ca asa a simtit textul, asa cum el insusi spune Eu cand citesc un text, mai ales daca e un text foarte bine scris cum si Comedia neagra, simt imediat cum ar trebui sa sune. Acest lucru mi se intampla doar cand citesc un text bun, fiindca stiu care sunt cerintele de a face un text de genul acesta. Nu ma refer la cerintele sistemului de a face un spectacol,  dar stiu ca fiind scris intr-un anumit mod, textul acela trebuie sa sune intr-un fel. (sursa Hotnews).

Remarcabili Mihai Smarandache si Andreea Samson si tot spectacolul in sine. Bazat pe o intamplare care se petrece intr-o seara cand are loc o pana de curent, piesa este gandita sa se joace intr-un sistem de iluminare invers: lumina devine intuneric, iar intunericul lumina. Odata cu aceasta schimbare a luminii se schimba si situatiile comice care binedispun.


chutney

Chutney este un sos indian, obtinut prin inabusirea in tigaie a unor fructe si legume peste care se presara mirodenii. Vegetalele sunt fie proaspete, fie conservate. Este un sos dulce-acrisor.

Piesa despre care am ales sa vorbesc este o tragi-comedie. Se numeste Chutney. Pentru pregatirea ei, s-au luat doi actori tineri si talentati, Valentina Popa si Istvan Teglas, s-a ales un decor – o bucatarie scena primitoare – si s-a condimentat cu Marius Manole (in varianta pe care am vazut-o eu) sau Vitalie Bichir.

Este povestea a doi oameni. Oameni obisnuiti sa lupte cu dificultatile vietii pentru a supravietui, oameni care se cunoscusera in trecut si care se regasesc dupa un anumit timp in prezent, oameni pe care ai bucuria sa-i descoperi langa tine. La propriu. Scenariul este astfel gandit, incat tipul se ridica din sala sa ajunga pe scena-bucatarie.

Este un contrast promisiune-realitate in aceasta poveste. Vei descoperi o poveste de iubire emotionanta, iar rolul amfitrionului (fie ca este Manole, fie Bichir) este sa ne duca in aceasta poveste, sa o traim odata cu ei si cu prepararea unui delicios sos Chutney.

Da! Pentru ca la final, toti spectatorii vor gusta. Vor gusta povestea si vor gusta si din sosul proaspat preparat.


%d blogeri au apreciat asta: