Tag Archives: ion grosu

hamlet next hours

Mi-era dor de o piesa a carei actiune se desfasoara pe taramul iubirii, cu un text melodios, pe alocuri in versuri, care iti umple sufletul de putin Hamlet.

Hamlet Next Hours este o piesa scrisa de o romanca. Am fost placut impresionata de puterea ei de a continua povestea lui Hamlet, de a o scrie in stilul acela. Pentru ca despre asta este vorba: ce se intampla la cateva ore dupa ce moare Hamlet? Cine ii va lua locul si in ce fel?

În cîte feluri poate fi spusă o poveste? Contează felul în care este spusă? Domnul F. și Domnul C. ajung în palatul regal danez la cîteva minute după moartea lui Hamlet și, fiind singurii îndreptățiți și în stare să preia puterea, o și fac. Apoi încearcă să pună ordine în dezordinea lăsată în urmă de fosta familie regală. Încearcă se dezlege ițele încurcate ale vieții lor, interogîndu-i pe singurii care, într-un fel sau altul, au fost martori la ce s-a întîmplat: Horatio și Groparul. Și totul le reușește de minune pînă cînd … ei bine, pînă cînd un alt personaj, ciudat ca și țara în care se află, intră în scenă.

Nu, nu o sa povestesc eu aici. Doar vreau sa ii laud putin pe protagonisti si sa recunosc jocul foarte bun al actorilor: Bogdan Dumitrache si Istvan Teglas.

Pe Bogdan este prima oara cand il vad pe scena si mi-a placut, iar Istvan era parca ireal, cumva venit  din lumea lui Shakespeare. Nobil in imagine si interpretare, cu replici in forta dar sensibil, a reusit sa ma duca putin in timpurile acelea!

Remarcabila este Regina – semneaza si textul piesei, alaturi de ceilalti doi actori: Ion Grosu  – pe care il stiu de pe scena Notarra-ului si Ionut Radu Burlan. Totul se intampla sub atenta indrumare a regizorului Dan Vasile si a scenografului Cristian Ivan. Textul este condimentat cu replici haioase si inteligente, care duc la creionarea personajelor, creand  adevarate tipologii.

Emotiile i-au insotit pe tot parcursul spectacolului, insa publicul cald i-a facut sa uite de ele si sa mearga mai departe!

Piesa s-a jucat aseara in avanpremiera la Godot Cafe-Teatru.

Cateva imagini din spectacol insotite de  gandurile autoarei de dinaintea evenimentului, gasiti aici.

Reclame

aniversarea

O piesa controversata. Ba e buna, ba nu e buna.

Este facuta dupa acelasi scenariu al filmului ‘Festen’, care in 1988 a fost premiat, dupa textul danezilor Thomas Vinterberg şi Mogens Rukov si pe care regizorul Vlad Massaci si-a dorit foarte mult sa o puna in scena si a reusit.

Este o piesa pe care eu o iubesc foarte tare. Sub aparenta celebrare a venerabilei varste de 60 de ani a personajului central, interpretat de Alexandru Repan, actiunea se construieste treptat, trecand spectatorii prin emotii cutremuratoare.

EA (se apropie timida, parca nici nu atingea pamantul, asa de usor pasea; cu o sclipire in ochi si un zambet fericit, ii acopera ochii cu mainile): la ce camera stai?

EL(surprins): la 104. De ce?

EA(fericita): pot sa-ti folosesc baia? (isi ia mainile de la ochii lui).

EL (nedumerit, o privea de parca nu o vazuse niciodata): ?

* some text missing *

EL(nedumerit): parca voiai sa folosesti baia.

EA(aplecandu-se usor peste umarul lui si soptind): mai mult voiam sa ma culc cu tine. (si se retarage, incet, trista.)

Dar de ce este atat de controversata aceasta piesa?

Are o distributie foarte buna, un regizor exceptional si un succes in tara si in afara, deopotriva.

Sub falsa aparenta a unei comedii, este o drama. Este drama unei familii. De fiecare data este altfel. Povestea este aceeasi. Interpretarea insa, nu.

La un pahar de vorba cu seniorul acestui spectacol, Alexandru Repan, m-a convins ca intr-adevar este o piesa buna, dar ca rolul pe care il are, nu-i place.

Nu as putea sa zic de vreunul dintre actori ca nu este la inaltime. Toti m-au impresionat. De la cel mai mic rol, pana la cel principal.

Nu sunt subiectiva, dar este un spectacol pe care poate ai ocazia sa-l vezi o singura data in viata si acest lucru trebuie consemnat undeva. Unde? In inima ta. Acolo vei gasi de fiecare data frumusetea si ineditul. Trebuie doar sa vrei sa le vezi si sa le gasesti.

p.s. l-am iubit pe Emil Hossu. O sa ne fie greu fara el.


opera de trei parale

opera de trei parale

Pe ‘Opera de Trei Parale’ sau minunata opera a lui Bertolt Brecht am vazut-o pentru prima data in Berlin. Evident, nu am inteles decat partial textul. Dar muzica!!! Muzica m-a fermecat pur si si simplu.

Am gasit spectacolul pe scena Teatrului Nottara. M-am dus sa-l vad, evident.

Stiind textul lui Brecht (il facusem in liceu, dar nu intelesesem mare lucru) am descoperit cu uimire, la inceput, apoi cu placere ca Ion Grosu, actorul din rolul principal este un altfel de Macheath. Sau Mackie Sis.

I-am redescoperit pe rand pe Mr. Peachum, intr-o forma de zile mare George Alexandru (ce-i drept nici Alex Jitea nu-mi displace), Polly Peachum, Ioana Calota (si Jojo era fermecatoare), fetele lui Mackie, toate una si una, hotii, talharii, politistii, toti la un loc dau un alt farmec operei lui Brecht.

Si daca va place muzica lui Kurt Weill, atunci trebuie sa-l vedeti cu siguranta.


shh… nu vorbiti!

Linisteee!!! Se repeta!

Atentie! Intra in scena:

Regizorul artistic, caruia ii da chip si voce si putina agresivitate, Ion Grosu.

Regizoarea tehnica, obsedata de cariera care isi sacrifica viata personala, Raluca Juganaru/Mihaela Subtirica.

Actorul celebru si sarmant care nu se dezice de la relatii amoroase cu partenera dramaturgului, Alexandru Repan.

O fosta diva, Ruxandra Sireteanu/Diana Lupescu.

Tanarul  si credulul dramaturg, ce aduce prospetime odata cu textul pe care il prezinta, Lucian Ghimisi.

Sotia dramaturgului naiva si nu prea, ce trece prin diverse stari emotionale, Ioana Calota.

Este vorba despre o piesa de teatru, care iti arata ceea ce se intampla dincolo de ceea ce se vede pe scena.

O piesa de teatru care ne vorbeste despre speranta si naivitatea tinerilor dramaturgi, mirajul scenei, sarmul actorilor consacrati, despre cariera si viata personala.


%d blogeri au apreciat asta: