Tag Archives: ion caramitru

rumors / barfe, zvonuri si minciuni

Rumors este prima farsa a lui Neil Simon si nu seamana cu nimic din ceea ce a scris pana in 1988.

Cel mai simplu aspect al farsei este ca ai nevoie de multe usi. Si ai nevoie de multi oameni sa intre si sa iasa pe ele, cautandu-se unii pe altii. In general, intr-o farsa, lumea inceaca sa tainuiasca informatii. Nu am vazut nicio farsa din care sa lipseasca asa ceva (Neil Simon).

Piesa pe care am vazut-o sambata seara la TNB, Barfe, zvonuri si minciuni, este regizata de Ion Caramitru si are o distributie exceptionala!

Recunosc ca, in momentul in care am vazut ca dureaza doua ore si jumatate si are multi actori in distributie, am zis ca o sa merg doar ca sa bifez prima iesire pe anul acesta la TNB. Apoi, cautand informatii despre cine a scris-o si cine joaca, am descoperit-o pe una dintre actritele mele preferate: Florentina Țilea. Ce-i drept la dublu cu alta actrita! Gandindu-ma ca totusi e premiera nationala, am sperat ca voi avea placerea sa o vad pe scena. Si chiar asa a fost! Impreuna am fost martorele unei farse!

Piesa este o farsa care te tine cu sufletul la gura. Sunt atatea lucruri de care trebuie sa tii cont. Pentru rasturnarile de situatie obligatorii si pentru a impinge comedia mai departe, ea trebuie sa te tina cu sufletul la gura (Neil Simon).

Barfe, zvonuri si minciuni este o comedie cu dialoguri spumoase, genul de comedie burlesca construita din ironii si jocuri ingenioase de cuvinte. Povestea se invarte in jurul aniversarii celor zece ani de casnicie a cuplului: Charley – viceprimarul orasului New York si sotia lui Myra, petrecere de la care tocmai sarbatoritii lipsesc!

Pe rand, intra in scena cele patru cupluri prietene ale sarbatoritilor lipsa, lucru care face sa creasca si mai mult comicul situatiei spre deliciul publicului.

Pentru a explica lipsa gazdelor, invitatii inventeaza povesti in care sotul si-a inselat sotia, sau sotia si-a inselat sotul, povesti care se sprijina doar pe nevoia lor de a da o explicatie si o coerenta serii stricate intr-un mod suprarealist. In final vom vedea cum fictiunea devine realitate.

Spectatorii sunt martorii unei comedii de moravuri si de caractere, desprinse din societatea americana, dar pe care la intalnim si in societatea romaneasca: un viceprimar, un candidat la Senat, avocati, contabili si un psiholog.

Decorul superb – sugereaza foarte bine statutul social al gazdelor, costumele interpretilor – pun si mai bine in valoare personajele, iar atitudinea si gratia acestora fac publicul sa se indragosteasca de piesa, dar la final, sa isi puna anumite intrebari.

Ca orice poveste care se respecta si vrea sa nu fie plictisitoare prin conversatiile cuplurilor – conversatii care de cele mai multe ori fac referire la alte cupluri sau barfelor, si aceasta este condimentata cu un personaj iesit putin din tipare, care joaca rolul divei: Cassie Cooper – Florntina Țilea!

Cu multa pofta de joc, gratioasa, senzuala si aroganta in acelasi timp, talentata actrita stie sa-si foloseasca farmecul personal pentru a da replicile partenerului sau, care aspira la un fotoliu in Senatul local, cu sediul in Albany, capitala Statului New York.

N-o spune ca si cand ar fi vorba despre Washington. E doar Albany. 23 de grade minus in toiul iernii. Nu esti inca omul anului, intelegi puisor?

De altfel, toate personajele propuse de Neil Simon sunt interesante: Ernie, psiholog, casatorit cu o rusoaica de moda veche specializata in arta culinara, cu nume predestinat: Cookie – un cuplu cu o aparitie excentrica, de altfel. Cuplul de avocati: Ken si Chris, deloc excentrici, poate cei mai rationali din toata aceasta poveste incalcita. Len si Claire, cei mai sifonati in aceasta povetse – noul lor BMW a fost victima unui accident, ajungand la destinatie cam zdruncinati si disparutii Charley si Myra, doctorul lor si al tuturor, acestea sunt pe scurt personajele prin care Neil Simon isi construieste farsa.

Este un joc al minciunii. O minciuna care naste alta minciuna. Si alta miciuna care naste alta minciuna, si tot asa. In final, un politist ajuns in casa gazda a petrecerii – venit doar sa ia niste decalratii referitoare la accidentul de masina – cumpara toata povestea: nu cred, dar o cumpar. Este spusa frumos!

Barfe, zvonuri si minciuni este o comedie de calitate! Zvonurile pe care le genereaza sunt diferite de barfa, care presupune placerea malitioasa de a auzi si de a spune lucruri despre alti oameni. Povestile lor exprima in schimb nevoia filosofica de ordine si limpezime.

Avem ce spune cu aceasta piesa, iar publicul are de ce sa rada, dar are si motive, la final, sa plece pus pe ganduri. Aceasta este conditia primordiala a unui spectacol, indiferent despre ce text este vorba. (Ion Caramitru).

florentina tilea

Reclame

dineu cu prosti

Azi e joi. Aseara am ratat dineul. A devenit un obicei ca in fiecare miercuri seara, sa se organizeze un dineu cu prieteni si cu invitatii acestora.

DINEU, dineuri, s.n. masa de seara (in special de gala). [Pl. si dinee] din fr. diner.

Nu este un dineu obisnuit. Fiecare dintre cei invitati, trebuie sa aduca neaparat un invitat. Conform definitiei din DEX, aceasta reuniune trebuia sa fie de gala.

Cam despre asta este vorba in ’Dineu cu prosti’. Ati ghicit. Invitatul invitatului la dineu trebuia sa fie un prost. Ceea ce face intr-adevar o seara memorabilia. Cu cat era mai prost, cu atat era seara mai reusita.

Pe langa interpretarea actorilor, eu am vazut-o cu Ion Caramitru in rolul lui Pierre Brochant si schimbul de replici savuroase, avem de-a face cu un text foarte bun, vorbim aici de Francis Veber, care este intotdeauna de actualitate si care se adapteaza la orice societate.

Este o tragi-comedie. Este descrisa perfect societatea in care traim si este foarte bine definita tipologia  omului superficial care pune etichete tot timpul.

Urmatorul dineu se va tine la TNB, 10 iunie, ora 20.00. La desert veti fi serviti cu o lectie de viata, tratata cu rafinament si subtilitate frantuzeasca.


%d blogeri au apreciat asta: