Tag Archives: humanitas

fictiuni reale

Ce este aceea o fictiune reala? Este ceva ce ti s-a intamplat, sau doar ti-ai imaginat ca ti s-a intamplat, pe care o povestesti tu, la persoana I. Si ceea ce povestesti s-a intamplat recent. O luna, maxim doua in urma, nu ani. Si dureaza foarte putin. Ideal o zi. Sau cateva ore.

Aceasta este o fictiune reala. Si acesta este un proiect initiat de Florin Piersic Jr. si este minunat! De proiect vorbeam.  Ofera o sansa oamenilor cu talent la scris, de a scrie. Si mai mult decat atat, de a fi publicati de catre Humantias intr-un volum. Da. In ‘Fictiuni Reale’. Este un proiect colectiv initiat de Florin Piersic Jr.

Mie mi-a placut foarte mult ideea aceasta. Acest lucru s-a mai intamplat in 2002, cand Paul Auster, scriitor american, a lansat o provocare ascultatorilor unui post de radio, de a scrie povesti adevarate despre vietile lor. Asa a luat nastere ‘True Tales of American Life’. Astfel, Auster, din patru mii de povestiri primite a ales o suta optzeci si le-a publicat.

Acest lucru se va intampla si in Romania. Dintre povestirile primite, cele care vor respecta regulile vor fi publicate.

Asadar, dragi scriitori spuneti-va povestile si trimiteti-le pana la sfarsitul acestei luni pe adresa de mail pe care o gasiti mai jos.

Tot aici, gasiti si cateva reguli – simple- despre acest proiect si un link catre grupul creat pe Facebook. Acolo puteti pune intrebari, gasi raspunsuri sau pur si simplu veti vedea ce au mai comantat participantii.

Reguli de participare: scrie o povestire, la persoana întâi (tu ai trăit-o, tu o povestești). Nu cădea în amintiri, nu patina în poezie, filozofie sau alte bălării. Povestește doar ce ți s-a întâmplat pe parcursul unei singure zile (dacă poți, restrânge acest segment la o oră). Fii prozaic. Povestirea poate fi reală sau inventată.

Numărul de caractere permis: între 2000 și 5000 cu tot cu spații. 


Trimite povestirea ta la adresa: piersicjr@gmail.com

(subject: Pentru proiectul Ficțiuni Reale)
Data-limită: 31 ianuarie 2013.

Adresa grupului, pe Facebook:

Fictiuni Reale

Reclame

tash aw

Ce poate fi mai frumos intr-o seara calduroasa de luni, decat sa mergi la o gradina racoroasa cu pomi verzi  si cu miresme imbietoare? Si daca in acest cadru mai pui doi critici literari, un actor si un editor de carte si ai parte si de o ora de lectura buna, atunci poti sa declari ca ai avut o seara perfecta.

Asa s-a intamplat ieri. A fost ‘seara de lectura’ 121.ro.

Intr-un cadru intim, ca cel descris mai sus, s-a dezbatut romanul ‘Harta Lumii Nevazute’ scris de Tash Aw. Recunosc ca atunci cand am primit invitatia de a veni la Green Hours, habar nu aveam cine este acest Tash Aw si nici nu stiam sa-i pronunt numele. Dar nici nu am cautat vreo informatie. Am zis ca daca tot mi-am propus un rasfat cultural, sa-l descopar atunci.

Ceea ce am descoperit, mi-a placut foarte mult. Faptul ca este destul de tanar, 39 ani si ca are deja un roman devenit best –seller publicat in 25 de tari, comparat cu ‘Pacientul englez’ si cu premii impresioanante la activ: Whitebread Best First Novel (2005), Commonwealth Writer’s Prize (2006) si nominalizat la Man Booker Prize (2005), toate acestea m-au facut curioasa sa descopar mai multe din cartea pe care urma sa o citesc.

Felul in care invitatii din seara precedenta au vorbit despre ‘Harta Lumii Nevazute’: Elisabeta Lasconi – critic literar, Denisa Comanescu- director editorial Humanitas Fiction, Andreea Rasuceanu- critic literar si redactorul cartii si Alexandru Mike Gheorghiu – actor la Teatrul Nottara, m-a facut sa inteleg ca ma aflu in fata unei lumi nevazute, ce urmeaza sa fie descoperita.

Este o poveste de dragoste, o carte de aventura, o introspectie in sufletele citiorilor si in mintile lor si este ancorata foarte bine in realitatea politica a Indoneziei anilor ’60; este daca vreti, descoperirea timpului prezent si viitor din perspectiva unei experiente dureroase din trecut.

[…] Pricepuse de ce se afla acolo. Înţelesese şi că făcea parte dintre cei norocoşi. Fusese adus ca să înceapă o viaţă mai bună. Dar pe atunci nu se socotea nici norocos şi nici nu-i trecea prin minte ce ar fi putut să însemne o viaţă mai bună. 
Când aluneca în somn, se întreba dacă nu-i lipseşte orfelinatul, dacă nu cumva din pricina asta se simţea trist. Nu avea însă nici o nostalgie şi nici nu tânjea după trecut. În schimb, avea să constate încă de pe atunci că imaginea orfelinatului se pierdea în depărtare, se înceţoşa şi devenea de nepătruns pentru ochii minţii. Întins în pat, cu clipocitul neîncetat al valurilor în urechi, a început să priceapă că amărăciunea aceea nu avea să treacă niciodată. Era un alt fel de tristeţe decât cea resimţită până atunci.

Îşi dădea întru câtva seama că în casa asta nouă, alături de omul speriat şi care îl speria, avea să treacă peste acel sentiment. Erau multe lucruri de care să se teamă în viaţa asta nouă, dar teama nu mai era ceva nemăsurat, tulbure şi înspăimântător. Era ceva care putea să fie stăpânit. Acum ştia. În felul ăsta izbutea să adoarmă. A tot dormit în zilele acelea de la început.[…] (fragment din roman.)

Multumiri deosebitei Iohanna Purdea pentru invitatie si site-ului: http://www.121.ro/index.php pentru serile frumoase pe care le organzieaza.

You made my Monday!

 


%d blogeri au apreciat asta: