Tag Archives: green hours

cred ca nu m-ati inteles bine

Se dau urmatoarele personaje:

Un copil – 6 ani si 8 luni, care voia sa se faca pe rand: dansator, cantaret, pictor si testoasele Ninja.

Un copil – 7 ani si 8 luni, care scria dupa dictare, fara sa aiba habar ce scria – doamna dicta prea repede si nu avea timp sa se gandeasca ce inseamna cuvintele pe care le auzea!

Si un angajat al unui call center, care descopera cat de imbecili sunt unii patroni si cat poate indura un angajat.

Personajele pe care le-am enumerat, nu sunt persoanje diferite! Ele toate sunt Alex. Un singur personaj!

Un personaj care timp de o ora, incanta publicul, prezentandu-i un pic din copilaria si maturitatea lui. Maturitate venita prea devreme, datorita regulilor impuse de viata – isi cumpara o garsoniera pentru care plateste 27 de ani rate, si care ii reprima toate visele din copilarie.

Lari este Alex. Lari Giorgescu. Talentatul Lari Giorgescu!

Cred ca nu m-ati inteles bine! Alex este cel care te face sa razi cu gura pana la urechi, iti arata ce-a desenat, iti ofera o guma de mestecat, converseaza cu tine, te pune sa-i legi sireturile si te trimite la Zoo sa vezi un ponei zambind.

Lari este Alex.

In toata splendoarea momentelor comice – prin limbaj sau gestica – sub aparenta unei comedii usoare, piesa este de o profunzime si de o realitate cruda. Scenele din viata, cu reguli  impuse, sunt transformate de actor in adevarate bijuterii teatrale. Cuvinte simple, situatii aparent banale, lucruri absolut firesti, ii scot in evidenta genialitatea lui Lari. Pentru ca Lari merge pana acolo. Pana in punctul in care devine genial. Piesa se termina apoteotic: o seara in fata televizorului, cu o emisiune si muzica pe masura.

Cred ca nu m-ati inteles bine este cel mai longeviv one man show din Bucuresti – se joaca din 2008, pe scena de la Green Hours.

Un spectacol de Ioana Paun dupa Cred ca nu m-ati inteles bine de Rodrigo Garcia & texte Ioana Paun.

Traducere: Delia Mihalache

One Man Show: Lari Giorgescu

Productia: Teatrul Luni de la Green Hours si UNATC (2008)

Reclame

zi ca-i bine!

Stiam de vechea – noua piesa regizata de Florin Piersic Jr. de aproape o luna.

De data aceasta, aveam sa-l vad din nou pe scena de la Green Hours, acolo unde il vazusem prima data, unde il descoperisem cu doisprezece ani in urma.

Bine, il mai vazusesm cinci-zece minute tot acolo, in seara in care Artistii sustineau Green Hours, dar acum avea sa fie ceva mai mult: in afara de faptul ca este regizorul piesei care a si castigat Gala Tanarului Actor in 2001, acum are si unul dintre roluri.

O piesa clasica, sa zic asa, trei personaje – un cuplu si un prieten foarte bun de-al sotului care ii viziteaza – conversatii, umor negru si drame personale ale personajelor. Acestea sunt elementele cheie ale piesei scrise de Wil Calhoun pe care acesta isi construieste povestea.

Piesa speculeaza din plin carisma protagonistilor, iar textul ingenios ii pune din plin la treaba. O piesa care vorbeste despre neimpliniri, dorinte si realizari.

Exceptional Florin Piersic Jr. cu care m-am obisnuit intr-un fel, sa-l vad in rol de killer (Tom si Jerry) sau rol de patron absurd (Zaruri si carti). Aici face un remarcabil rol de compozitie. Superbi Serban Pavlu si Andreea Bibiri care il pun valoare pe Piersic Jr. si  impreuna cu acesta dau valoare si frumusete piesei.

Zic ca-i (foarte) bine!


tash aw

Ce poate fi mai frumos intr-o seara calduroasa de luni, decat sa mergi la o gradina racoroasa cu pomi verzi  si cu miresme imbietoare? Si daca in acest cadru mai pui doi critici literari, un actor si un editor de carte si ai parte si de o ora de lectura buna, atunci poti sa declari ca ai avut o seara perfecta.

Asa s-a intamplat ieri. A fost ‘seara de lectura’ 121.ro.

Intr-un cadru intim, ca cel descris mai sus, s-a dezbatut romanul ‘Harta Lumii Nevazute’ scris de Tash Aw. Recunosc ca atunci cand am primit invitatia de a veni la Green Hours, habar nu aveam cine este acest Tash Aw si nici nu stiam sa-i pronunt numele. Dar nici nu am cautat vreo informatie. Am zis ca daca tot mi-am propus un rasfat cultural, sa-l descopar atunci.

Ceea ce am descoperit, mi-a placut foarte mult. Faptul ca este destul de tanar, 39 ani si ca are deja un roman devenit best –seller publicat in 25 de tari, comparat cu ‘Pacientul englez’ si cu premii impresioanante la activ: Whitebread Best First Novel (2005), Commonwealth Writer’s Prize (2006) si nominalizat la Man Booker Prize (2005), toate acestea m-au facut curioasa sa descopar mai multe din cartea pe care urma sa o citesc.

Felul in care invitatii din seara precedenta au vorbit despre ‘Harta Lumii Nevazute’: Elisabeta Lasconi – critic literar, Denisa Comanescu- director editorial Humanitas Fiction, Andreea Rasuceanu- critic literar si redactorul cartii si Alexandru Mike Gheorghiu – actor la Teatrul Nottara, m-a facut sa inteleg ca ma aflu in fata unei lumi nevazute, ce urmeaza sa fie descoperita.

Este o poveste de dragoste, o carte de aventura, o introspectie in sufletele citiorilor si in mintile lor si este ancorata foarte bine in realitatea politica a Indoneziei anilor ’60; este daca vreti, descoperirea timpului prezent si viitor din perspectiva unei experiente dureroase din trecut.

[…] Pricepuse de ce se afla acolo. Înţelesese şi că făcea parte dintre cei norocoşi. Fusese adus ca să înceapă o viaţă mai bună. Dar pe atunci nu se socotea nici norocos şi nici nu-i trecea prin minte ce ar fi putut să însemne o viaţă mai bună. 
Când aluneca în somn, se întreba dacă nu-i lipseşte orfelinatul, dacă nu cumva din pricina asta se simţea trist. Nu avea însă nici o nostalgie şi nici nu tânjea după trecut. În schimb, avea să constate încă de pe atunci că imaginea orfelinatului se pierdea în depărtare, se înceţoşa şi devenea de nepătruns pentru ochii minţii. Întins în pat, cu clipocitul neîncetat al valurilor în urechi, a început să priceapă că amărăciunea aceea nu avea să treacă niciodată. Era un alt fel de tristeţe decât cea resimţită până atunci.

Îşi dădea întru câtva seama că în casa asta nouă, alături de omul speriat şi care îl speria, avea să treacă peste acel sentiment. Erau multe lucruri de care să se teamă în viaţa asta nouă, dar teama nu mai era ceva nemăsurat, tulbure şi înspăimântător. Era ceva care putea să fie stăpânit. Acum ştia. În felul ăsta izbutea să adoarmă. A tot dormit în zilele acelea de la început.[…] (fragment din roman.)

Multumiri deosebitei Iohanna Purdea pentru invitatie si site-ului: http://www.121.ro/index.php pentru serile frumoase pe care le organzieaza.

You made my Monday!

 


%d blogeri au apreciat asta: