Tag Archives: frumusete

sentimente de…primavara

Zi mohorata de primavara. Norii erau plictisiti si incepusera sa se joace de-a v-ati ascunselea cu soarele. In aceasta joaca, acesta isi mai trimitea din cand in cand cate o raza sa incalzeasca sufletele, spre bucuria imensa a pamantenilor. Eram trista asemena acelei zile de primavara. Probam cate un zambet si-atat. Nu reuseam sa-l transform intr-un ras sincer, oricat de mult mi-as fi dorit. Am incercat de cateva ori si nu am reusit.

Si-atunci a aparut El. Intai l-am privit, pret de cateva minute. Cred ca imi placea, dar nu eram foarte sigura. Apoi l-am atins usor. Cu teama parca sa nu-l sperii. Tandru. Am continuat sa-l privesc si am realizat ca imi placea mai mult decat voiam eu sa recunosc. L-am lasat sa ma cucereasca. A intrat in viata mea si nu a mai vrut sa plece. Nici El, dar nici eu! Am inceput sa descopar lumea prin ochii lui. Ma gandeam ca odata cu El aveam sa descopar alte minuntatii, pe care eu singura nu le descoperisem inca. Ori de cate ori voiam sa ma inveselesc si sa vad primavara in alta culoare, apelam la ochiul lui critic. Avea puterea de a-mi reda realitatea asa cum era. Cu frumuseti sau tristeti. Nu ma pacalea niciodata. Era un acord nespus intre noi pe care il respectam intocmai: eu aveam sa-i pretuiesc prietenia si sinceritatea, iar El avea sa-mi expuna lucrurile, culorile si chiar sa surprinda sentimentele exact cum erau, fara sa-mi insele increderea. Si nu mi-a inselat-o!

Incet, incet ne-am imprietenit. Deja il purtam in sufletul meu pretudindeni. Ma insotea peste tot si era partenerul meu de incredere. Faceam lucruri minunate impreuna si din cand in cand le revedeam cu drag. Dintr-o data nu mai cunoasteam cuvantul tristete. Ochiul lui critic ma facea sa vad frumusetea si intr-un suras si intr-o suparare. Si chiar intr-o culoare care in mod normal nu imi placea. O punea intr-o lumina buna si eu o vedeam cu alti ochi. Ma surpindea de fiecare data si ajunsesem sa nu ma mai despart de El. Cand ma simtea suparata sau fara chef, tinea lucrurile la distanta. Cand voia sa-mi arate in detaliu ceva frumos, mi-l aducea aproape-aproape, ca sa pot sa-l observ. Intotdeauna ma surprindea! Acum suntem de nedespartit. Acesta este El in cateva cuvinte. Il cheama Canon. Canon EOS 650D. E minunat!

Reclame

natural born beauty

Sunt un om frumos.  Asa mi s-a spus. Si atunci mi-am dat seama ca cineva, un om necunoscut, a reusit sa vada lucrul asta fara sa ma fi vazut vreodata. L-a vazut pur si simplu, in urma unei conversatii despre talent si apreciere.

Adica eu i-am recunoscut lui faptul ca are un talent deosebit in a aprecia oamenii la valoare lor, fara macar sa-i cunoasca. Si sa recunoastem, este un talent, intr-adevar.

Nu, nu e o gluma. Este un adevar. Sa-ti dai seama de adevarata valoare a unui om este o raritate si sunt din ce in ce mai putini cei care pot sa faca lucrul asta.

Recunosc, sunt si o fata frumoasa. Nu va ganditi, vreo frumusete sa dai pe spate. Normala. Si imi place de mine. Asta nu inseamna ca sunt narcisista. Imi place sa ma vad dimineata in oglinda cand ma trezesc. E funny.  Mai vad un rid. Doua.  Fine, dar sunt acolo. Un fir de par alb (asta inseamna ca trebuie sa-mi vopsesc parul), cearcane- cateodata – deh, berile din centrul vechi au si ele un cuvant de spus. La fel si tigarile. Dar e ok.

Oare de ce oamenilor le e frica sa imbatraneasca? Nu sunt tot ei? Mai intelepti, mai carunti, mai ridati, dar tot ei sunt. Bine, hai poate si cocosati, dar e ok. Dupa o anumita varsta, toti o sa fim asa.

‘Un om frumos’ mi-a placut foarte tare. A reusit sa ma faca sa ma vad altfel. Cu alti ochi. Frumosi si astia, dealtfel. Mi-a atins inima. Si cand a reusit sa faca lucrul asta, nu a mai vrut sa plece.  A ramas acolo.

‘De ce sunt un om frumos?’, am intrebat.

‘Pentru ca poti sa oferi un gand bun, un zambet sau o idee fara sa ceri nimic in schimb. Ca ai o bunatate care iti vine din suflet, poti sa iubesti o fiinta si un lucru deopotriva, nu reprosezi cuiva pe care il iubesti, chiar daca a gresit, din contra, il incurajezi si pur si simplu pentru ca existi.’

‘Si tu esti un om frumos’, am spus. Si mi-l imaginam pe acest ‘om frumos’, cu  riduri usoare, de expresie si cu ochii lui blanzi, de caprioara, zambindu-mi fin.


%d blogeri au apreciat asta: