Tag Archives: florentina tilea

rumors / barfe, zvonuri si minciuni

Rumors este prima farsa a lui Neil Simon si nu seamana cu nimic din ceea ce a scris pana in 1988.

Cel mai simplu aspect al farsei este ca ai nevoie de multe usi. Si ai nevoie de multi oameni sa intre si sa iasa pe ele, cautandu-se unii pe altii. In general, intr-o farsa, lumea inceaca sa tainuiasca informatii. Nu am vazut nicio farsa din care sa lipseasca asa ceva (Neil Simon).

Piesa pe care am vazut-o sambata seara la TNB, Barfe, zvonuri si minciuni, este regizata de Ion Caramitru si are o distributie exceptionala!

Recunosc ca, in momentul in care am vazut ca dureaza doua ore si jumatate si are multi actori in distributie, am zis ca o sa merg doar ca sa bifez prima iesire pe anul acesta la TNB. Apoi, cautand informatii despre cine a scris-o si cine joaca, am descoperit-o pe una dintre actritele mele preferate: Florentina Țilea. Ce-i drept la dublu cu alta actrita! Gandindu-ma ca totusi e premiera nationala, am sperat ca voi avea placerea sa o vad pe scena. Si chiar asa a fost! Impreuna am fost martorele unei farse!

Piesa este o farsa care te tine cu sufletul la gura. Sunt atatea lucruri de care trebuie sa tii cont. Pentru rasturnarile de situatie obligatorii si pentru a impinge comedia mai departe, ea trebuie sa te tina cu sufletul la gura (Neil Simon).

Barfe, zvonuri si minciuni este o comedie cu dialoguri spumoase, genul de comedie burlesca construita din ironii si jocuri ingenioase de cuvinte. Povestea se invarte in jurul aniversarii celor zece ani de casnicie a cuplului: Charley – viceprimarul orasului New York si sotia lui Myra, petrecere de la care tocmai sarbatoritii lipsesc!

Pe rand, intra in scena cele patru cupluri prietene ale sarbatoritilor lipsa, lucru care face sa creasca si mai mult comicul situatiei spre deliciul publicului.

Pentru a explica lipsa gazdelor, invitatii inventeaza povesti in care sotul si-a inselat sotia, sau sotia si-a inselat sotul, povesti care se sprijina doar pe nevoia lor de a da o explicatie si o coerenta serii stricate intr-un mod suprarealist. In final vom vedea cum fictiunea devine realitate.

Spectatorii sunt martorii unei comedii de moravuri si de caractere, desprinse din societatea americana, dar pe care la intalnim si in societatea romaneasca: un viceprimar, un candidat la Senat, avocati, contabili si un psiholog.

Decorul superb – sugereaza foarte bine statutul social al gazdelor, costumele interpretilor – pun si mai bine in valoare personajele, iar atitudinea si gratia acestora fac publicul sa se indragosteasca de piesa, dar la final, sa isi puna anumite intrebari.

Ca orice poveste care se respecta si vrea sa nu fie plictisitoare prin conversatiile cuplurilor – conversatii care de cele mai multe ori fac referire la alte cupluri sau barfelor, si aceasta este condimentata cu un personaj iesit putin din tipare, care joaca rolul divei: Cassie Cooper – Florntina Țilea!

Cu multa pofta de joc, gratioasa, senzuala si aroganta in acelasi timp, talentata actrita stie sa-si foloseasca farmecul personal pentru a da replicile partenerului sau, care aspira la un fotoliu in Senatul local, cu sediul in Albany, capitala Statului New York.

N-o spune ca si cand ar fi vorba despre Washington. E doar Albany. 23 de grade minus in toiul iernii. Nu esti inca omul anului, intelegi puisor?

De altfel, toate personajele propuse de Neil Simon sunt interesante: Ernie, psiholog, casatorit cu o rusoaica de moda veche specializata in arta culinara, cu nume predestinat: Cookie – un cuplu cu o aparitie excentrica, de altfel. Cuplul de avocati: Ken si Chris, deloc excentrici, poate cei mai rationali din toata aceasta poveste incalcita. Len si Claire, cei mai sifonati in aceasta povetse – noul lor BMW a fost victima unui accident, ajungand la destinatie cam zdruncinati si disparutii Charley si Myra, doctorul lor si al tuturor, acestea sunt pe scurt personajele prin care Neil Simon isi construieste farsa.

Este un joc al minciunii. O minciuna care naste alta minciuna. Si alta miciuna care naste alta minciuna, si tot asa. In final, un politist ajuns in casa gazda a petrecerii – venit doar sa ia niste decalratii referitoare la accidentul de masina – cumpara toata povestea: nu cred, dar o cumpar. Este spusa frumos!

Barfe, zvonuri si minciuni este o comedie de calitate! Zvonurile pe care le genereaza sunt diferite de barfa, care presupune placerea malitioasa de a auzi si de a spune lucruri despre alti oameni. Povestile lor exprima in schimb nevoia filosofica de ordine si limpezime.

Avem ce spune cu aceasta piesa, iar publicul are de ce sa rada, dar are si motive, la final, sa plece pus pe ganduri. Aceasta este conditia primordiala a unui spectacol, indiferent despre ce text este vorba. (Ion Caramitru).

florentina tilea

Reclame

opposites attract

De doi ani vad piesa si in continuare sunt fascinata de ce se intampla pe scena!

Replici ca Robert!, de cat timp ne stim noi doi, e ceva in neregula cu asta si nu stiu ce!, sau iar eu nu am nevoie de un barbat, ca are nevoie de o femeie, care n-are nevoie sa aiba cineva nevoie de ea! ma indragostesc de fiecare data de piesa si cu greu ies din ea.

De doi ani incerc sa-i dau o definitie. Definitia Opposites Attract. Si nu am reusit pana acum.

In aceasta seara a fost ultima reprezentatie, pentru mine prima, din aceasta stagiune. A fost un spectacol superb!

Nu spun lucrul asta pentru ca sunt prietena cu actorii din distributie. Am stat si mi-am adunat gandurile, cele din seara asta si de acum doi ani, si mi-am dat seama ca este genul de spectacol care are o chimie a sufletelor si ca spectacolul care are totul si ofera perspective!

Este un laborator de sentimente! Ziceam eu mai demult ca este despre chimia sentimentelor dintre doi oameni. Dar laborator de sentimente, se potriveste si mai bine!


Leonida ²

Suntem la final de An Caragiale si suntem invitati la o noua premiera semnata Silviu Pucarete si gazduita de TNB. Aflat la prima sa colaborare cu Nationalul bucurestean, regizorul realizeaza un spectacol neconventional si aduce atmosfera lui Caragiale in inimile noastre, printr-un umor rafinat de o inventivitate absolut debordanta.

De ce Leonida ²? Este vorba evident de piesa Conu Leonida fata cu reactiunea si de o viziune cu totul noua a lui Purcarete asupra acestei piese. Asistam parca la un exercitiu de interpretare, pentru cine face cel mai bun rol Leonida. Mariana Mihut sau Victor Rebengiuc?

Placut impresionata de interpretarea celor doi actori, cu care de altfel ne-am si obisnuit, la premiera de-aseara am fost si mai tare impresionata de decorul semnat de Dragos Buhagiar, care devine el insusi personaj, si de muzica lui Vasile Sirli care in interpretarea fascinantei Florentina Tilea potenteaza cu inteligenta si umor intentiile regizorale. Spectacolul este realizat in colaborare cu  Teatrul Municipal Ariel din Ramnicu Valcea.

Va invit sa-l vedeti la acest final de An Caragiale. Va va da un tonus bun si veti fi impresionati de viziunea lui Silviu Purcarete.


eu sunt provizoriu aici

Eu sunt provizoriu aici este replica mea favorita din spectacolul ‘Spitalul comunal’ regizat de Felix Alexa.

Sase personaje din salonul sase sunt in cautarea identitatilor. Amnezici, o muta, un operat de apendicita – provizoriu in salon – si un William. Shakespeare sau Puskin? Nici el nu stie. Este o intrebare la care nu stie sa raspunda,  pentru ca parerile sunt impartite. Are insa incredere in ceea ce crede despre viata: ‘are sens doar daca e scrisa’.

Acestea sunt personajele cheie in jurul carora Hristo Boicev isi construieste povestea. Din cand in cand le condimenteaza cu aparitia unui medic si a unei asistente, ale unor raiduri ale aliantei si cu nevasta batranului amnezic. De altfel, amnezicii lui Alexa sunt: un presupus colonel, un batran care isi recunoaste sotia si isi aminteste de rudele lui, un tanar care cunoaste aproape totul despre Elvetia si un tip care este provizoriu acolo, care trebuie operat de apendicita. Toti cu crize de nebunie temporara si umor fin.

Povestea este despre  oameni si pentru oameni. Despre cat sunt de suferinzi si cum se pot vindeca ei. Emotionant este ca, desi bolnavi si nestiind motivul exact pentru care se afla acolo, sau il stiu partial, ei gasesc ceva sau cineva in care sa spere. Acel cineva care ii va elibera.

Decorul in care isi spun povestea este sumbru. Este o radiografie perfecta a societatii bolnave in care traim. Dar cum orice poveste, nu e poveste daca nu are si ceva feeric, aici ne intalnim cu ‘Micul print’ si cu ‘Cenusareasa’. Aparitii uluitore intr-o poveste care nu se vrea a fi comica.

Regizorul se joaca inteligent cu planurile, amesteca fictiunea cu nonfictiunea, fara a oferi raspunsuri la final; lucru care demonstreaza de fapt – toata aceasta poveste a lui Boicev – ca scrisul poate crea o realitate mai rea decat cea in care traim.

‘Spitalul comunal’ de Hristo BOICEV

Regia: Felix ALEXA

Scenografia: Nina BRUMUSILA

Distributie: Razvan VASILESCU, Valentin URITESCU, Marius MANOLE, Marius STANESCU, Adela MARCULESCU, Paul CHIRIBUTA, Andrei HUTULEAC,  Raluca  APRODU, Andrea VASILE / Florentina TILEA, Maria JUNGHIETU,  Alexandru CHINA, Alex STEFANESCU, George ROTARU, Cosmin Teodor PANA.


%d blogeri au apreciat asta: