Tag Archives: dan lupu

talk to the bomb

Vineri seara, la Godot Cafe-Teatru, Sașa, Alex si Voinicul au adus vara inapoi, in sufletele spectatorilor.

Timp de aproape doua ore, am simtit razele soarelui, nisipul fierbinte si am ascultat povestile de la malul marii. In 2001, Vama arata altfel. Iubirile erau altfel. Timpul trecea altfel. Vara aceea a fost o astfel de vara.

Talk to the Bomb este povestea unui triunghi amoros nascut pe plaja si este dramatizarea uneia dintre miile de povesti de dragoste care au inceput acolo, pe nisipul din Vama.

Talk to the Bomb, dupa textul excelent scris de Rucsandra Pop, in regia lui Lala Misosniky, este o poveste despre pierderea inocentei, despre maturizare, despre revelatii care te agata seara la o bere si apoi te urmaresc ani intregi. Interpretarea actorilor: Gratiela Badescu, Alex Fifea si Dan Lupu aflat la prima reprezentatie in aceste spectacol, in care s-a descurcat excelent, mizeaza – si reuseste – pe crearea unei legaturi, pana la contopire, cu publicul. Cei trei actori sunt sinceri, convingatori si reusesc sa transmita foarte bine mesajul spectacolului.

Sunt Sașa si sunt o fata cuminte. Sau am fost. Pana in secunda in care pe plaja a aparut furtuna care spatial s-a propagat pana in America, temporal pana la Revelion si metafizic pana intr-un vechi cartier din Varsovia, spune Gratiela Badescu, masterand UNATC, despre personajul ei. Gratiela este activa pe scena independenta, dar a jucat de asemenea la Teatrul Masca, la Teatrul Dramatic ID Sarbu din Petrosani, la Teatrul de Comedie si in producţiile TVR: O scrisoare pierduta de IL Caragiale si Cafeneaua de Mihai Malaimare.

Pe vremea aia inca mai scriam poezii, inca mai aveam un telefon fix si pareri despre lume si viata. Noptile si femeile erau toate la fel de fierbinti. La rasarit pe plaja pocneau sampaniile, nervii si fermoarele. Atunci am hotarat sa-mi prelungesc adolescenta, pentru inceput, cu 20 de ani. Vara lui 2001. Inimile ni s-au prabusit pe repeat pana tarziu in iarna – asa isi descrie Alex Fifea personajul. Pe durata studiilor la UNATC, dar si ulterior, Fifea a lucrat cu grupul Tanga Project in proiecte ca Un spectacol. 4regizori. 4dramaturgi sau Rahova NonStop. Alex Fifea a jucat in spectacole de teatru contemporan, experimental si underground, in regia Verei Ion, Ioanei Paun, Mirunei Dinu şi a lui David Schwartz.

Voinicul e construit din contraste. E un tip aproape rudimentar, care a reusit sa transforme asta in farmec personal. In ciuda aparentelor, e un barbat sensibil si introvertit. Si-a pus insa o masca care sa-l faca sa para cool. Intalnirea cu Sașa il zdruncina pentru ca prin ochii ei se vede mai bun decat simte el ca e si asta il trezeste la viata. – asa isi descrie Dan Lupu personajul.

Dan Lupu a jucat atat piese de teatru: Stand up, pls! (Teatrul Act), Ivan Turbincă (Teatrul National IL Caragiale), cat si in spectacole de teatru-dans: In asteptare (regizor/rol principal – Club Fabrica), Așchii (Teatrul Arca), Vor mai inflori florile-n noroi? (Studio Casandra) si Don Quijote. Printre premiile pe care le are deja in palmares se numara : Premiul pentru cel mai bun spectacol la sectiunea grup a Galei Tanarului Actor HOP Mangalia si Premiul pentru cea mai buna coregrafie la Festivalul International de Teatru Universitar Casablanca, Maroc cu spectacolul In asteptare, pe care l-a si regizat.

Rucsandra Pop, autoarea textului, se afla la al treilea spectacol cu acesta, dupa Gărgăland si Oracol, care se joacă pe scenele independente. Spectacolul acesta a fost selectat la Festivalul Internaţional Fringe Sibiu si la Festivalul Naţional de Teatru Independent Godot.

Talk to the Bomb este o productie lorgean theatre & Hydra Society, un proiect realizat cu finantarea AFCN, in cadrul stagiunii Se joaca cu casa deschisa.

 

Talk to the Bomb

De: Rucsandra Pop

Cu: Grațiela Bădescu, Alex Fifea și Dan Lupu

Regia: Lala Misosniky

Grafica: Alec Pop

Fotograf: Manole Sava

Urmatoarea reprezentatie: vineri, 27 februarie, 2015, la Godot – Café Teatru, sala SubScenă.

photo TTB

 

 

 

 

 

 

Reclame

in cautarea Aurorei B.

[…] Întreb o doamnă mai învârstă care-mi spune că foile de plăcintă sunt de fapt nişte prăjituri tradiţionale ce se fac în casă, cam în orice familie din Norvegia, că sunt cu scorţişoară sau cu brânză şi că are 74 de ani dar n-a mâncat ceva mai bun toată viaţa ei. Întreb pe care mi le recomandă şi-mi arată unele pe care le cumpără şi ea, cele cu scorţişoară. Zâmbeşte aprobator, foarte sigură pe recomandarea sa. Între timp vânzătorul se întorsese cu încă câteva pachete. Îmi cumpăr şi eu unul. Bătrânica şi-l desface pe al ei şi-mi oferă o bucată. Îi spun că mi-am luat şi eu. Râde şi mă îndeamnă să rup: „Abia aştept să mănânc din ea. Hai să împărţim momentul ăsta.”

Haideti sa impartim momentele acestea!

Ceea ce am scris mai sus este un fragment din jurnalul de calatorie  In cautarea Aurorei B., scris de actorul Dan Lupu, pentru LiterNet.

Puteti citi tot jurnalul, aici.


dan lupu

Mă aflu într-un moment în care cred că lucrurile acumulate până acum îmi conferă o valoare pe care încă mai trebuie să învăț s-o folosesc la parametrii cei mai înalți  (Dan Lupu).

Dan Lupu face parte din noul val de actori, este o persoană veselă, dinamică și plină de imaginație.

Este un actor extrem de versatil colaborând de-a lungul timpului pentru proiecte de teatru, dans, film și chiar dublaj de desene animate. În prezent este vocea lui Michelangelo, celebra țestoasă din serialul ”Țestoasele Ninja”.

A obținut primul rol printr-o întâmplare și n-a durat mult până a fost admis la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București. În ultimii ani, a jucat în mai multe piese de teatru, filme de scurt și mediu-metraj și proiecte de televiziune, a prezentat câteva evenimente și a semnat regia unui spectacol.

În prezent colaborează cu o companie de distribuție de film și poate fi văzut în ”Stand up, pls!”, o poveste despre viața unei tinere ce-și împarte timpul între cursurile de actorie și videochat.

Vă invit să aflați mai multe despre omul și actorul Dan Lupu din interviul de mai jos, realizat de Adriana Ioniţă.

 

1. Când ți-ai dat seama că vrei să fii actor? Câți ani aveai și unde te aflai?
Nu a existat un moment în care să constat cert că asta e ce îmi doresc să fac. Eu răspundeam constant cu ”pensionar sau medic” la intrebarea ”Ce vrei să te faci când vei fi mare?” S-a întâmplat. Aveam un prieten care-și dorea din toata inima să fie actor, am mers la o probă pentru niște cursuri pe care am luat-o, mi-a fost rușine să nu continui pentru că dintre toți oamenii prezenți la probă doar noi doi o luasem. A fost un pas apoi până la primul meu rol, încă unul pâna la admitere, apoi încă câțiva până am terminat facultatea și.. gata. Eram actor.

2. Până acum ai jucat în mai multe piese de teatru și filme. Care a fost cea mai împlinitoare perioadă?

Una dintre cele mai frumoase perioade din punctul acesta de vedere a fost, la scurta vreme după terminarea facultății, când am lucrat la spectacolul ”În așteptare”. Un proiect independent de teatru-dans pe care l-am făcut cu câțiva oameni foarte dragi. Am lucrat ceva vreme la coregrafie, nu ne-a fost ușor să îl producem însă a fost al nostru de la început până la sfârșit și asta mi-a placut tare.

3. Dacă viața este un drum plin cu învățături, în ce perioadă te afli acum?
Mă aflu într-un moment în care cred că lucrurile acumulate până acum îmi conferă o valoare pe care încă mai trebuie să învăț s-o folosesc la parametrii cei mai înalți.

4. Care sunt plusurile și minusurile meseriei de actor?
Sunt foarte multe perspective din care poți răspunde la întrebarea aceasta. Cred că unul din minusurile cele mai resimțite este lipsa unor proiecte care vin constant iar în direcția cealaltă putem aminti oricând de lucrurile pe care le inveți, despre tine și cei din jur, interacțiunile cu oameni valoroși și frumoși.

5. Ce aptitudini trebuie să ai ca să devii un actor bun?

Nu cred că e o rețetă, un standard. Cred că urmărim actorii pe care îi credem și îi iubim pe cei care ne ating în vreun fel. Cum fac ei asta sau ce calități îi ajută, ei bine, cred ca zona aceasta e una foarte vastă și colorată. Unii sunt frumoși, alții versatili, alții sunt carismatici, alții te surpind de fiecare dată, alții confirmă de fiecare dată standardul pe care l-au impus, unii le au pe toate, alții nu au nimic la prima vedere și cu toate astea nu-ți mai poți lua ochii de la ei..

6. În perioada asta participi la workshp-ul Film&Actors PR, din cadrul primului proiect educațional de PR de la NAKED, unde ești și studiu de caz. Povestește-ne puțin despre această experiență.

Este surprinzător. Mă așteptam la multe lucruri însă nu am crezut că voi ajunge să mă simt ca la repetițiile pentru un spectacol bun. Am întâlnit oameni cu care poți comunica la un nivel, care sunt interesați de ce fac, care au voluptatea oamenilor deștepți și talentați și care te provoacă să arăți părți din tine pe care nu le-ai arăta în mod obișnuit.

7. Cât de greu se obţine un rol în film și teatru?

Este ușor în măsura în care ajungi să știi de proba respectivă, să te potrivești cu rolul sau, mai exact spus, cu viziunea din capul regizorului asupra rolului și ești un actor bun.

8. Care este rolul pe care-l îndrăgești cel mai mult și de ce?

Nu am roluri pe care le îndrăgesc mai puțin sau mai mult. Fiecare dintre ele au fost experiențe care m-au dus mai departe, din care am învățat câte ceva. Am roluri la care am muncit mult mai mult decât la altele și sunt roluri care m-au chinuit.

9. Ai vreun model în viață sau un idol?

Am cu siguranță un set de valori. Cu unele am crescut, pe altele le-am dobândit, cu toate încerc sa fiu conform.

10. Povestește-ne puțin despre cele mai noi proiecte ale tale!
Fac parte acum din distribuția spectacolului ”Stand up, pls!”, scris de Silviana Vișan în cadrul atelierului ”Scrie despre tine”, condus de Vera Ion care semnează și regia. Este un text contemporan care detaliază viața unei tinere ce-și împarte timpul între cursurile de actorie și videochat.  Joc doi profesori, unul, cadru didactic de provincie atotștiutor și un altul, profesor la București, încorsetat de propriile frustrări și neputințe.
Fac dublaj de desene animate și film serial pentru câteva canale din România. Unul dintre personajele la care lucrez acum este Michelangelo, din ”Țestoasele Ninja”.
În rest colaborez cu o casă de distribuție de film, pentru că mă interesează mult și ce se întâmplă ulterior cu un produs artistic, în cazul acesta un film.

Îi dorim mult succes!

danlupu001

 


%d blogeri au apreciat asta: