Tag Archives: andreea grosu

caldura? mare?

Chiar daca anul Caragiale s-a incheiat, realismul scrierilor sale este mereu la moda.

Piesa de teatru, Caldura? Mare?,  pe care am vazut-o in a doua  seara a festivalului de teatru INDEPENDENT, a reusit sa transforme scena de la Unteatru, intr-un spatiu specific operelor sale.

Viziunea regizorala – Andreea si Andrei Grosu – corespunde intocmai viziunii autorului: critica si ironica asupra societatii, a unei realitati, in esenta.

Ne incanta cu umor de calitate: Andrei Seusan, Eduard Cirlan si Daniel Hara refacand fie si pentru o ora, intr-un decor frumos si simplu, societatea lui nenea Iancu. Acea societate care prinde viata odata cu replicle inteligente adaptate zilelor noastre si care nu fac decat sa indice nivelul cultural al acesteia. Actorii surprind prin jocul si atitudinea lor moravurile societatii, moravuri pe care toti le cunosteam, nu suntem de acord cu ele, dar le acceptam.

Titu Maiorescu spunea despre opera lui Caragiale asa: Lucrarea d-lui Caragiale este originală, comediile sale pun pe scenă câteva tipuri din viața noastră socială de astăzi și le dezvoltă cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul înfățișării lor în situațiile anume alese de autor.

In situatia de fata, situatiile alese de cei doi regizori.

Un spectacol care merita vazut. Parol, monșer!

IMG-20131105-01726

Reclame

un tramvai numit dorinta

LATER EDIT:  Aseară, în cadrul ceremoniei de închidere a celei de-a 23-a ediţii a Festivalului Naţional de Teatru, Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru a acordat Premiul “Teatrul de mâine” spectacolului Un tramvai numit Dorinţă de Tennessee Williams, regizat de Andrei şi Andreea Grosu, o producţie UNTEATRU Bucureşti. În distribuţie: Florina Gleznea, Nicoleta Lefter, Liviu Pintileasa, Richard Bovnoczki; scenografia: Vladimir Turturica. Originalitatea creaţiei scenice, folosirea ingenioasă a spaţiului şi exemplificarea fericită a ideii „efect maxim cu minimum de mijloace”, rafinamentul şi calitatea interpretării actoriceşti, precum şi subtila artă de a crea relaţii pe scenă au fost, conform motivaţiei juriului, calităţile care i-au impresionat pe cei trei membri ai AICT care au urmărit competiţia – Monica Andronescu (România), Ivan Medenica (Serbia) şi Michel Vaïs (Canada). La fel ca şi anul trecut, juriul a avut în vedere spectacolele incluse în secţiunea Teatrul de mâine şi produse de tineri creatori.

Piesa de teatru, Un tramvai numit dorinta, de Tennessee Williams, pe care o puteti vedea vineri, in Festivalul National de Teatru pe scena de la Unteatru, intr-o interpretare epocala, cu Florina Gleznea in rolul lui Blanche Dubois.

Un spectacol – bijuterie slefuit de regizorii Andreea si Andrei Grosu, in decorul lui Vladimir Turturica si in interpretarea imperiala a actorilor, ridica nebunia la rang de arta!

Piesa respecta intocmai textul lui Williams patrunde in mintea si inima spectatorului pentru ca lucreaza cu concepte pshiologice puternice. Atentia este indreptatat asupra lui Blanche Dubois, Florina Gleznea in FNT, delicata si instabila emotional, dar puternica! Prezenta in acest fel reuseste sa-i manipuleze pe cei din jurul sau, printr-un rol de compozitie de maxima intensitate, la granita dintre realitate si nebunie, care intr-adevar ridica nebunia la rang de arta!

Intr-un decor simplu, minimalist, specific tinutului New Orleans – minunata scenografia lui Vladimir Turturica – Blanche isi face aparitia in casa surorii ei, Stella si a cumnatului ei polonez, Stanley, si este supusa umilintei si degradarii ei, unde ii este stopata frenezia. Lumea ei se descompune cu fiecare replica si traire a personajului pe care il intruchipeaza: o actrita excelenta intr-o lume neinteleasa, care in final cade prada propriei nebunii. Aceasta este fragila dar puternica, Blanche Duboise, inegalabila, Florina Gleznea.

Sunt alaturi de ea: Stella – Nicoleta Lefter, Stanley – Liviu Pintileasa, Mitch – Richard Bovnovzcki, sub un singur destin, ratarea, dar intr-o interpretare imperiala, care te fac sa-ti doresti sa calatoresti cu tramvaiul numit dorinta.

un tramvai


dorinta

Dorinta era numele unui tramvai din New Orleans care ajungea in cartierul saracacios, unde locuiau Stella si Stanley Kovalsky din piesa ‘Un tramvai numit dorinta’ a lui Tennessee Williams.

In varianta propusa de regizorii Andreea si Andrei Grosu, aveam de-a face cu doar patru dintre personajele lui Williams. Cele principale. Si un decor impresionant intr-un spatiu restrans.

Scena este rotunda, se invarte si este in mijlocul incaperii, oferind astfel publicului posibilitatea de a-i admira in toata frumusetea lor pe cei care dau viata personajelor.

Ceea ce ne ofera cei patru actori exceptionali pe parcursul a doua ore este o tragedie a neintelegerii. Avem de-a face cu Blanche DuBois care trece cu usurinta de la senzualitate la cruzime, ea insasi este cruda si va ramane pana la sfarsitul piesei. Aceasta cerseste bunatatea celor din jur, insa tocmai bunatatea ii lipseste. Il descoperim pe Stanley Kovalsky, grobian, crud, brutal si pe micuta Stella care se complace in trivialitatea prietenilor sotului ei, dar care isi iubeste caminul si sotul. Aparitia lui Mitch aduce in prim-plan bunatatea si umanul din piesa: problemele de sanatate ale mamei acestuia, dorinta de a-l vedea insurat, sentimentele pe care le nutreste pentru frumoasa Blanche, toate acestea vin in creionarea cat mai detaliata a personajelor lui Williams.

Autorul prezinta treptat suferintele personajelor sale, urmand ca abia in final sa ajunga la cele mentale.

Asadar este o piesa care ne vorbestea despre iubire si ura, bunatate si cruzime in acelasi timp si are o poveste de care nu te mai poti desparti.

Distributia: Mihaela Trofimov, Nicoleta Lefter, Liviu Pintileasa si Richard Bovnoczki

Scenografia: Vladimir Turturica

Regia: Andreea si Andrei Grosu


%d blogeri au apreciat asta: