Category Archives: teatru

castigatori gopo 2016

Luni seară, 28 martie, Sala Mare a Teatrului Național I.L. Caragiale a devenit neîncăpătoare pentru cei peste 900 de invitați la cea de-a zecea ediție a Galei Premiilor Gopo, în cadrul căreia s-au decernat cele mai importante premii ale industriei de film românești. Găzduită de actorul Alexandru Bogdan, Gala a avut momente inedite, amuzante, dar și emoționante. Ceremonia a fost transmisă live pe TVR 2, TVR HD, Radio România Cultural și www.premiilegopo.ro

Actorii Cuzin Toma, Alexandru Papadopol, Emilian Oprea (toți trei nominalizați la categoria Cel mai bun actor într-un rol principal), Andi Vasluianu (nominalizat la categoria Cel mai bun actor într-un rol secundar), Ioana Flora, Ana Maria Guran, Rodica Lazăr (și ele nominalizate la categoria Cea mai bună actriță într-un rol principal), Olimpia Melinte (nominalizată la Cea mai bună actriță într-un rol secundar), Ioana Bulcă, Stela Popescu, Constantin Drăgănescu, Dorian Boguță, Andreea Vasile, Ana Ularu, Diana Cavallioti, Bogdan Dumitrache, Florin Piersic Jr. sunt doar câțiva dintre invitații care au pășit pe covorul roșu.

Aferim!, filmul cu cele mai multe nominalizări la Premiile Gopo 2016, și-a adjudecat 13 statuete Gopo, printre care cele mai importante trofee ale serii: Cel mai bun film, Cel mai bun regizor (Radu Jude) și Cel mai bun scenariu (Radu Jude și Florin Lăzărescu), precum și Premiul Publicului (pentru filmul românesc cu cel mai mare succes la box office în 2015). Lista este completată de premiile: Cea mai bună imagine, Cel mai bun montaj, Cel mai bun sunet, Cele mai bune decoruri, Cele mai bune costume, Cel mai bun machiaj și cea mai bună coafură.

Teodor Corban, Costandin din filmul Aferim!, a câștigat premiul pentru Cel mai bun actor într-un rol principal, Alexandru Dabija, boier Iordache Cîndescu în același film, și-a adjudecat statueta Gopo pentru Cel mai bun actor într-un rol secundar, iar Mihaela Sîrbu a câștigat al doilea trofeu Gopo din cariera sa, la categoria Cea mai bună actriță într-un rol secundar, pentru rolul Sultana din filmul Aferim!.

Ioana Flora, cu un trofeu Gopo în portofoliu pentru Cea mai bună actriță în rol secundar, a câștigat aseară și premiul pentru Cea mai bună actriță într-un rol principal, pentru rolul Paula din lungmetrajul de debut al regizorului Andrei Cohn, Acasă la tata.

Nicolae Constantin Tănase, regizorul lungmetrajului Lumea e a mea, nominalizat la 7 categorii, și-a adjudecat premiul pentru Cel mai bun film de debut, confirmând astfel premiul de Tânără Speranță, câștigat în 2013, iar Ana Maria Guran, protagonista aceluiași lungmetraj, a fost recompensată cu statueta Gopo pentru Tânără Speranță.

Aliyah Dada, filmul de debut al Oanei Giurgiu, a câștigat premiul pentru Cel mai bun documentar, Ramona, în regia lui Andrei Crețulescu, a fost premiat cu trofeul pentru Cel mai bun scurtmetraj de ficțiune, iar premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj documentar a fost adjudecat de Chat with Alice (r. Sandra Isabela Ţenţ)

La categoria Cel mai bun film european, voturile profesioniștilor din domeniul cinematografic au mers către Leviatan/ Leviathan (r. Andrey Zvyagintsev), distribuit în România de Voodoo Films.

Momente memorabile, atât pe covorul roşu, cât şi în cadrul Galei, au fost prilejuite de câştigătorii Premiilor Gopo pentru Întreaga Carieră – Florin Piersic și Întreaga Activitate – Constantin Drăgănescu. Un premiu special i-a fost oferit și cascadorului Paul Fister.

Cea de-a 10-a ediție a Galei Premiilor Gopo a fost organizată de Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei, Babel Communications și Ministerul Culturii.

Co-organizatori: Primăria Municipiului București, Centrul de Creație, Artă și Tradiției al Municipiului București, Teatrul Naţional Bucureşti I. L. Caragiale

Co-producător: TVR 2

Sponsori principali: Dacia, Apa Nova București, BCR

Sponsori: Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, MAC, Alexandrion Grup Romania

Parteneri: Empire, ODS, Melkior, Evidence, Intercontinental Bucharest

Servicii profesionale furnizate de: PwC Romania

Partener de monitorizare: mediaTRUST

Recomandat de: Radio România Actualități, Radio România Cultural

Parteneri media: Zile și Nopți, CINEMAP, VIVA, Observatorul Cultural

Parteneri media online: Cinemagia, CinemaRx, Cinefan, Ziarul Metropolis, AaRC.ro, sub25.ro, liternet.ro

Mulțumiri designerilor: Mihaela Glăvan (Sepala), Tudor. Personal Tailor, Lo Spaccio, Cristian Samfira, Parlor, Marie Ollie, Rhea Costa, Irina Marinescu, Laura Hîncu, Andreea Tincu, Florentina Giol, Cristina Săvulescu și Karla.

Reclame

un munte de virginitate

La sfârșitul acestei săptămâni, sunteți invitați să-l cunoașteți pe Fúsi. În data de 18 martie 2016 va avea loc în cinematografe premiera filmului Un munte de virginitate/Virgin Mountain, în regia lui Dagur Kári (Nói Albinói, The Good Heart).

Generozitate, candoare, inocență, iubire, empatie, emoție  – sunt cuvintele cheie care descriu cel mai bine acest film, care degajă o infinită umanitate.

Fúsi e un bărbat de 43 de ani, dar de fapt e un băiat prea mare, cu o inimă pe uriașă. Timid, introvertit, Fusi habar nu are cum funcționează lumea reală. Plăcerea lui cea mai mare este să stea noaptea în mașină și să sune la postul de radio local pentru a cere piesele preferate. Își petrece serile de vineri la un restaurant thailandez, unde comandă mereu același fel de mâncare.

Este o poveste care poate să inspire şi să încurajeze, despre un bărbat care face un pas decisiv, care-i va schimba viaţa. Cred sau cel puţin sper că e un subiect în care se regăsesc mulţi. Descrie o situaţie în care ne-am aflat cu toţii: aceea de a judeca greşit pe cineva. În lumea creştină, de la acest sentiment porneşte o întreagă teorie despre vină şi probleme de conştiinţă, a declarat Dagur Kári.

Ca și la celelalte filme ale sale, muzica completează perfect emoțiile și îi aparține formației lui Kári, Slowblow.

Sinopsis: Fúsi a trecut de 40 de ani, dar încă îi lipseşte curajul de a-şi înfrunta maturitatea. Trece ca un somnambul prin viaţa de zi cu zi, în care rutina este cuvântul-cheie. Iată-l însă nevoit să facă o schimbare totală când în viaţa lui apar pe neaşteptate o fetiţă de opt ani şi o femeie de-a dreptul debordantă.

Din distribuția filmului fac parte actorii Gunnar Jónsson (Fúsi), Ilmur Kristjánsdóttir (Sjöfn), Sigurjón Kjartansson (Mordur).

Trailer

Despre regizor:

Dagur Kári este regizor de film, scriitor şi muzician. S-a născut în Franţa în 1973, dar a trăit în Islanda şi a studiat cinematografia în Danemarca între 1995 şi 1999. A debutat în filmul de lungmetraj cu „Nói Albinói” în 2003. Profesează ca muzician în trupa Slowblow. În prezent,  coordonează Departamentul de Regie al Şcolii Naţionale de Film din Copenhaga, pe care el însuşi a absolvit-o.

Despre actori:

Gunnar Jónsson (Fúsi)

Actor de peste douăzeci de ani, joacă în seriale de televiziune şi a făcut parte din echipa filmelor ROKLAND de Marteinn Thorsson, BJARNFREÐARSON de Ragnar Bragason şi OPINBERUN HANNESAR de Hrafn Gunnlaugsson. Rolul său din VIRGIN MOUNTAIN este prima colaborare cu Dagur Kári.

Ilmur Kristjánsdóttir (Sjöfn)

Născută în 1978, Ilmur Kristjánsdóttir a jucat în filmele DIS de Silja Hauksdóttir, WHITE NIGHT WEDDING de Baltasar Kormákur şi SPOOKS AND SPIRITS de Ágúst Guðmundsson. În prezent joacă în serialul de televiziune TRAPPED.

UN MUNTE DE VIRGINITATE / VIRGIN MOUNTAIN este o producție Islanda-Danemarca și e distribuit în cinematografele din România de FREEALIZE. Delicatețea modului în care este prezentat personajul principal și povestea lui sunt aproape imposibil de redat în cuvinte, așa că vă invităm să-l cunoașteți în sălile de cinema.

Parteneri: Cinemagia, Cărturești, Cinefan, Cinemarx, Veioza Arte, Urban.ro,  Ziarul Metropolis. Bărbați Mișto.

Filmul este distribuit de FREEALIZE.

fusi


menajeria de sticla

Cât durează o amintire? Poate fi aceasta oprită la un moment dat sau se poate trăi în ea o viață întreagă? Amintirea se poate confunda cu realitatea? Timpul se mișcă chiar dacă s-a oprit într-un anumit punct?

Despre fragilitatea unei intalniri real-imaginara, in Menjeria de sticla a Teatrului Toma Caragiu Ploiesti.

Cititi in Ziarul Metropolis.

 


point. noua dimensiune a orasului

Este oficial. POINT este noua dimensiune a orasului. Din 29 ianuarie.

Am fost in POINT la premiera nationala a ultimului spectacol semnat Horia Suru. Am fost impresionta de noul loc, de spatiile de joc si de atmosfera foarte calda de acolo.

De data aceasta, sunteti asteptati sa experimentati noua dimensiune a orasului, pariticipand la un eveniment inedit: o instalatie creata de Cristina Cott Negoescu, care va invada intreaga cladire si va va invita sa descoperiti activ spatiul.

POINT are un ritm care pune lucrurile intr-o miscare artistica. (Cristiana Cott Negoescu)

POINT marcheaza prin acest eveniment original deschiderea unui spatiu destinat evenimentelor si actiunilor culturale. Intr-un loc care incita, provoaca si inspira atat artistii cat si spectatorii. Si, cel mai important, POINT isi propune sa aduca impreuna oameni interesati sa expuna si sa dezbata creativ idei.

Spatiul de la POINT mi-a permis o flexibilitate sporita pentru exprimarea mea multimedia. Arhitectura camerelor m-a facut sa ma gandesc la repartizarea creierului amalgamat cu replicile lui in materie si energie. (Cristiana Cott Negoescu).

Cristiana Cott Negoescu este conceptograf, plasmuitoare oculto-vizuala, performer si scriitoare. Experimenteaza amalgamarea multiversului potential prin platforme multimedia si le propune celor care vor participa la aceasta instalatie un nou orizont pe care-l vor putea intelege si experimenta, explorand dimensiuni ale aceluiasi punct. Lampile folosite au fost create special pentru acest eveniment cu ajutorul Luminish.

Accesand link-urile de mai jos puteti afla mai mule despre:

Eveniment: https://www.facebook.com/events/1687841341494113
Cristiana: https://www.cristianacott.com
Luminish: http://atelieruldecarte.blogspot.ro

point


the Bach files

Auzisem de Bach Files ca va avea premiera in Festivalul Enescu din acest an. Nu mai vazusem de ceva timp un spectacol semnat de Alexandru Darie si eram foarte curioasa. Astfel, intr-o seara frumoasa de decembrie, aveam sa descopar un spectacol teatru-dans si film noir in acorduri sublime de Bach si muzica fusion inspirata de compozitiile lui Bach a lui Adrian Enescu.

The Bach Files nu este un spectacol usor de inteles. Nu e pentru oricine. E construit foarte mult pe simboluri si dans care te duce intr-o anumita stare si spune o poveste pe care nu ai cum sa o uiti. Spectacolul spune povestea unui detectiv care cauta o descendenta a marelui compozitor, Johann Sebastian Bach, iar actiunea este plasata intr-un oras martor al tuturor timpurilor, intr-o frenezie rar intalnita.

Spatiul de joc este impartit in trei: orasul propriu-zis (mijlocul scenei), partea stanga apartine ingerului prezent in povestea noastra, iar partea dreapta apartine orchestrei – si ea cu un rol bine definit in acest spectacol. Pe fundal, se pot vedea proiectiile care creioneaza povestea. In acest spectacol nu se vorbeste. Muzica si dansul fac tot show-ul.

Spectacolul pe care il propune Alexandru Darie m-a dus cu gandul la Maria de Buenos Aires. Are in constructia lui multa emotie si imaginatie, pe care le comprima intr-un prezent continuu si care ofera povestea de dragoste care apartine fiecaruia dintre noi. Danasatorii prezenti pe scena reprezinta orasul. Asta pe-o parte. Pe alta parte, m-a dus cu gandul la Sin City, partea a doua. Nu am vazut-o pe prima, ci doar putin din a doua, insa destul cat sa ma duca cu gandul acolo, la lupta dintre bine si rau. Partea stanga a scenei, asa cum spuneam apartine ingerului si marionetelor din acest spectacol – partea buna -, care reactioneaza la tot ceea ce se intampla pe scena. Antoaneta Cojocaru – intr-un rol sublim, plin de gratie care sensibilizeaza si empatizeaza cu publicul – este responsabila de idila care se creeaza intre detectiv si presupusa ruda a celebrului compozitor. Daca la inceput atrage atentia detectivului ca femeia in cauza doar se foloseste de el, spre final cedeaza iubirii lor. Un regal actoricesc-dansant al celor doi protagonisti, Alin State si Raphaela Rei, sustinut cu maiestrie de Zoli Toth si a sa trupa, definitorii in scirerea povestii de iubire.

The Bach Files este un thriller cu accente SF. O poveste tulburatoare despre iubire, frumusete, despre cautarea de sine si despre lupta dintre bine si rau. Este un film pe viu, in care actorii, transformati in imagini alb-negru, se dizolva, se suprapun. Isi traiesc si isi spun povestea in si peste desenele animate, in cinematic unei immense benzi desenate create de Ocatvian Neculai. Un film 2D creat cu elemnte 3D vii, teatrale. Un spectacol condus in exclusivitate de muzica.

bach-files

The Bach FilesTeatrul Bulandra / Sala „Toma Caragiu”

Un spectacol de Alexandru Darie

Muzica: Adrian Enescu pe teme de J.S. Bach

Decor si costume: Octavian Neculai

Coregrafia: Arcadie Rusu

Cu: Zoli Toth Project

Actori: Adrian Ciobanu, Antoaneta Cojocaru, Raphaela Lei, Alin State, Cristiana Ioniţă, Raluca Nicolae, Georgiana Dobre, Daniela Tocari, Andreea Şovan, Gabriel Sandu, Bogdan Iacob, Vlad Troncea, Ionuţ Bârjoveanu

Grafica BD: Ana-Maria Crişan, Ioana Ţurcanu, Octavian Neculai

Animaţie: Anna Florea

Live animation: Radu Pop

Lighting design: Alexandru Darie

Make-up design: Ana Cristian, Octavian Neculai

Hair stylist: Ligiana Mandea

Modelare marionete: Adela Bonaţ
Mânuire marionete: Elena Dumitrescu, Elene Muşat, Cristina Ţane, Marius Bugi


%d blogeri au apreciat asta: