cum am invatat sa conduc

Uneori, ca sa spui un secret trebuie mai intai sa dai o lectie. Lectia de azi incepe intr-o seara calda de vara.  Asa isi incepe Mititica, Ioana Anastasia Anton, povestea. E povestea ei si a familiei sale din Maryland, in anii ’60 – ’70.

Dupa textul Paulei Vogel, in traducerea si regia talentatului Eugen Gyemant, spectacolul Cum am invatat sa conduc este o lectie de viata. Pe parcursul a doua ore, suntem invitati sa descoperim secretul artei condusului.

Unchiul Peck, Serban Pavlu, isi traieste viata la limita dintre tulburari emotionale si normalitate. Pe langa faptul ca este imoral prin iubirea obsesiva pentru nepoata lui, el este si un rebut al societatii. Acesta isi ineaca amarul in alcool si refuza sa se intoarca acasa la mama lui, convins fiind ca aceasta nu-si doreste sa vada zi de zi, suma tuturor dezamagirilor ei. Si nu este vorba de criza de 40 de ani a barbatilor! Barbatii sunt tot timpul intr-o criza! Este vorba despre faptul ca suntem martorii unei pshiodrame, dar si a unei sociodrame. Personajul lui are insa si momente de normalitate: in preajma sotiei lui – iubitoare si devotata, a familiei acesteia – familia Mititicai si in preajma copilei – o data pe saptamana, intr-un loc public, pe care o si invata sa conduca.

Demonstratia pe care o face Pavlu in rolul obsedatului sexual, nemultumit, neimplinit, neadaptat, este doar o dovada a faptului ca este un actor foarte bun!

Lectia de viata la care suntem martori este povestita din perspectiva Mititicai ajunsa la facultate, femeie in toata firea, lipsita insa de sentimente.  De ce fara sentimente? Raspunsul la aceasta intrebare sunt flashback-urile din trecutul ei – 11, 14, 17 ani. Acestea sunt dovezi ale dorintei ei de a se maturiza mai repede decat este cazul si ale frustrarilor din perioada liceului si copilariei.

Jocul Ioanei Anastasiei Anton este foarte bun si este remarcabil cat de fin delimiteaza comportamentul fetita- femeie, de altfel foarte bine regizat de Eugen Gyemant. Pentru veridicitate si ancorare in timp, regizorul se foloseste de proiectie cu imagini din perioada aceea, ca la cinema, precum si de decorul marca Tudor Prodan.

Nici celelalte personaje nu sunt de ignorat: mama – Smaranda Caragea – interpretare exceptionala a unei semi-alcoolice, care doreste sa-i ofere copilei toata educatia de care ea nu a avut parte, in special cea legata de viata. Bunica/sotia lui Peck – Delia Nartea, senzationala prin usurinta cu care isi interpreteaza cele doua roluri, iar bunicul/colegul de scoala Jerome/chelnerul – Alexandru Conovaru, un adevarat cameleon.

Cum am invata sa conduc este o poveste de iubire. Iubirea este de multe feluri. Tine de fiecare cum stie sa o ofere, sau cum sa o primeasca.

Tine de fiecare cat este de interzisa!

Lectia de educatie rutiera. Dumneavoastra sunteti pregatiti?

Sursa foto: Facebook – Eugen Gyemant

cum am invatat sa conduc

Anunțuri

3 responses to “cum am invatat sa conduc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: