ultima

Șoferul: O vreme am rămas acolo uitîndu-ne la cuplul acela care se tot agita prin casă. La un moment dat el a deschis o sticlă de vin și a turnat în două pahare. S-au așezat pe o canapea. Păreau foarte îndrăgostiți. Cum stăteau acolo. Adică mie așa îmi păreau. El a tras-o de păr, ea i-a dat un ghiont și-a început să rîdă, el a împins-o așa, în joacă, ea a căzut pe spate …Tina, Tinaaa, hai să plecăm!

Tina: Tocmai acum?

Șoferul: Hai.

Tina: Așa eram și eu cînd eram tînără. Doamne ce-mi mai plăcea!

Tina si Alexandru sunt protagonistii ultimei piese de teatru pe care am vazut-o, Ultima.

Textul emotionant apartine dramaturgului Laura Ilinca si am avut norocul sa-l aud prima data in cafeneaua La Mine-n Copac, intr-o duminica dupa-amiaza.

A fost un spectacol-lectura cu o componenta emotionala foarte puternica. In primul rand prin povestea lui: o batrana cocheta, intr-o plimbare prin Bucuresti, napadita de amintiri tulburatoare, si apoi prin faptul ca lectura a fost intr-un scop nobil – acela de a strange o suta de cozonaci pentru batrani – cu ajutorul teatrului, in sprijinul actiunii Aoln Romania.

Șoferul: Cum poți să vorbești așa? Nu pot să cred!
Tina: Ce-am zis?

Șoferul: Nu, deci nu, n-am să stau cu femeia asta care s-a născut pe vremea lui Ștefan cel Mare să mă uit la … mnu, în niciun caz. Hai să plecăm!

Tina: Vreau să mai stăm puțin.

Povestea celor doi este diferita. In primul rand, ei vin din lumi diferite, cu conceptii de viata diferite, au varste diferite, gandiri diferite si probleme diferite. Totul este diferit!

Si totusi, ceva ii uneste: un taxi. Spatiul acela din taxi, in care s-au  intalnit. Locul in care cei doi isi deapana amintirile – in cazul femeii in varsta, si visele – in cazul tanarului. Locul in care Bucurestiul capata alte dimensiuni prin povestirile batranei doamne, aproape nereale, locul in care si timpul capata alta dimensiune, se dilata. Calatoria care parea initial o banala cursa de taxi, se transforma intr-una initiatica, misterioasa si plina de sarm, cu aroma de al doilea razboi mondial, presarata cu conversatii adorabile.

M-a emotionat foarte tare povestea pe care am auzit-o. Si e adevarat ceea ce a spus autoarea inainte de lectura textul va va face sa constientizati ca batranii au fost si ei candva tineri. Nu s-au nascut batrani!

Cuprinsa de mirosul cozonacilor stransi pentru batrani, de muzica excelent aleasa pentru aceasta lectura, emotionata pana la lacrimi de spectacolul oferit, tot ce pot sa fac acum este sa astept!

Sa astept un spectacol adevarat, intr-un decor de teatru si sa ma intorc de fiecare data in timp, fermecata de povestirile batranei doamne.

Ultima, dupa un text de Laura Ilinca

Cu: Laura Ilinca si Istavn Teglas

Regia: Cosmin Alexandru Purice

Foto: Elena Simion

ultima

Anunțuri

2 responses to “ultima

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: