Eram curioasa sa vad filmul lui Thomas Vinterberg. Eu marea admiratore al celebrului Festen (The Celebration aka Aniversarea – piesa pe care o puteti vedea la Teatrul Nottara in regia lui Vlad Massaci). Stiam de Dogma 95 si de Lars von Trier, deci ma asteptam sa fie un film bun. Ca nu zic foarte bun!
Vanatoarea este unul dintre acele 1001 de filme pe care trebuie sa le vezi intr-o viata!
Simplitatea prin care sunt descrise faptele si trairile personajelor fac parte din tehnicile de scriere ale lui Vinterberg. Acest lucru l-am remarcat si la Festen: sunt fapte aparent normale si familiare. Toate insa au o componenta psihologica pe care o simti cum creste odata cu derularea peliculei ajungand in final sa fie foarte bine evidentiata. Aproape brutala. Toate acestea fac parte dintr-un joc de acceptare – respingere a personajului de catre comunitate, familie sau societate.
Acest lucru se intampla si in Vanatoarea: drama unui barbat – cu problemele lui personale, fosta sotie si copil de crescut – acuzat de o pustoaica, devine drama intregii comunitati din care face parte. O poveste tulburatoare intr-o interpretare de exceptie.
Filmul a deschis cea de-a IX a editie a Festivalului International de Film Bucuresti si este adus in Romania de Independenta Film.
Un film pe care merita cu siguranta sa il vezi!
Hai la teatru 
Lasă un comentariu