vedere

Intr-o dimineata frumoasa de toamna, cineva mi-a batut la usa. Initial nu am vrut sa deschid. Era sambata, eram la cafea si nu aveam chef de administrator, vecini sau altcineva. Eram singura. Iubitul meu era plecat in Franta, la Bordeaux. In ultimul timp calatorea din ce in ce mai mult, lucru care pe de-o parte imi placea, pe de alta parte, nu. Lucra pentru una dintre cele mai mari agentii de publicitate din lume, care avea o sucursala si in Romania.

Asadar, eram cufundata in gandurile mele, cand cineva mi-a bautut la usa. Si insista. Ma ridic. Deranjata vizibil de acest lucru. Deschid. La usa statea un postas. ‘Aveti o vedere. Saru’mana. Semnati aici de primire, va rog’. Iau vederea, semnez omului, ii multumesc si ma intorc la cafeaua mea.

‘Felicitari pentru exams. Regards’. Zambesc. Era de la iubitul meu, din Bordeaux. Intotdeauna ma surprindea cu cate ceva!

Primul instinct a fost sa-mi deschid laptopul si sa-i dau un mail. Dar eram nostalgica si nu l-am deschis. Eram uimita pentru ca in lumea aceasta plina de online, cineva, si nu oricine, inca mai trimitea carti postale. Amandoi eram pasionati de online. Ne trimiteam carti, filme, videoclipuri si ganduri pe mail. Noaptea, cand nu eram impreuna. Imi placea tot ce s-a inovat in tehnologie. Dar aveam si o latura romantica. Si acum ma gandeam sa fac ce faceam pe vremuri: sa printez poze la multifunctionala cumparata de la magazinul Azerty si sa i le trimit prin posta. Poze cu noi de-asta vara, pe care nu apucase sa le vada. Imi cumparase o multifunctionala Canon Pixma MX715 de ziua mea, pentru ca de multe ori, in procesele mele de creatie, la atelierele de scris, sau la revista online pentru care scriam, foloseam poze. Si-atunci aceasta ma ajuta enorm prin calitatea pozelor si a scanurilor. Intai le printam, scriam de mana pe ele, faceam colaje, apoi le scanam si le foloseam in articole. Imi placea sa ma diferentiez prin diverse lucruri. De cele mai multe ori cand scriu ceva, folosesc direct laptopul. Dar frumusetea de a scrie intr-un caiet, a scrisului de mana, nu mi-o putea lua nimeni. Nici macar tehnologia de ultima ora. Asa era si cu cartile. Imi place sa citesc. Chiar si online, daca nu aveam alta posibilitate. Dar mirosul cartilor proaspat iesite din tipar era unic. Si fosnetul pe care il fac paginile atunci cand citesti. Si acela e unic.

Asadar, selectez niste poze cu noi doi de la malul marii, le printez, scriu pe una dintre ele ‘stiu ce-ai facut asta-vara’, le pun intr-un plic, imi termin cafeaua si cobor la oficiul postal din cartier.

Sunt o nostalgica incurabila. Sunt in pas cu tendintele in materie de online, dar din cand in cand sunt ‘an old fashion girl’.

 

Calitate de la Azerty la superBlog 2012.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: