mirciulica

‘Ma intorc repede, Mirciulica, si vom palavragi impreuna toata dupa-amiaza. Tu ai sa bei un lapte cald cu rom, iar eu…ia sa vedem! Cred ca as avea pofta de niste cornulete cu frisca. Cunosc o cofetarie pe Calea Mosilor unde le prepara ad-mi-ra-bil. Diseara… Ei bine, diseara, o sa ne uitam la televizor, iar inainte de culcare am sa-ti povestesc Scufita Rosie. Crede-ma, vom petrece de minune![…] Se intoarse peste zece minute din chicineta aducind un platou marc. Aseza in fata motanului o ceasca de lapte, in care picura un deget de rom, apoi isi turna ceaiul. Adauga o lingura de frisca si incepu sa muste din felia groasa de cozonac. Frigul si ploaia ii colorasera obrajii cu o nuanta delicata de roz. Capotul alb se inchidea sus, sub barbie, cu o camee ovala’[…].

Ce text ar putea fi mai minunat pentru un copil de 6 ani? Un text cu un motan, cu prajituri, cu ceai cald pe o vreme friguroasa si ploioasa sau o ceasca cu lapte?

‘Buna seara, Melania!’ a fost prima carte pe care am citit-o. Prima din viata mea, inainte sa merg la scoala. Nu am inteles nimic din ea, dar motanul Mirciulica, Melania si prietenii ei m-au fascinat. Pentru mine, copil fiind, era doar o poveste. O poveste in care regasisem titlurile altor povesti: Scufita Rosie sau Fetita cu chibrituri. Era ca un joc, un joc de cuvinte si de situatii la care eu am luat parte. Nu am perceput lectura ca fiind una politista, ci una pentru copii. Pentru ca atat am reusit eu la vremea aceea sa inteleg.

Tarziu, recitind cartea, am inteles despre ce era vorba. M-a fascinat pentru a doua oara!

Ce m-a impresionat atunci si acum la maturitate, a fost faptul ca motanul Mirciulica era nascut pe 18 noiembrie. De ziua mea. Si in momentul in care am citit prima data cartea, el facea 6 ani. Exact varsta pe care o aveam eu atunci.

Oare cum ai putea sa impresionezi un copil si sa-l faci sa tina minte o carte, care evident nu i se adreseaza, dar care are povesti si decoruri luate din povesti? Cu un motan si-o batranica un pic senila, dar foarte isteata, cu un subiect aparent facil, dar plin de mister descris foarte frumos intr-o poveste si cu o intriga ce fascineaza inca de la prima citire si care in finalul romanului te surprinde.

‘Buna seara, Melania!’‘ scrisa de Rodica-Ojog Brasoveanu, se numara printre preferatele mele. Am gasit-o la Editura Nemira. Face parte din copilaria mea. Se potriveste perfect cu ‘placerea lecturii’ moto-ul editurii. Este prima carte pe care am citit-o de la Nemira. Pasionata de mica de lectura si cu o biblioteca impresionanta mostenita de la bunicul meu, de-a lungul adolescentei nu mi-am cumparat carti. A fost o adevarata placere sa descopar primul meu roman din viata, la Nemira.

Ne mira spuneau prietenii mei, ca asa tarziu ai descoperit-o. Dar fii fericita ca ai facut-o. O sa te intorci la ea’.

Romanul este unul dintre cele mai bune exemple ale calitatii literare inalte pe care le-a oferit Rodica Ojog-Brasoveanu de-a lungul vremii, mai ales ca este o continuare a intrigii din ‘Cianura pentru un suras’. Cartea ofera cititorului avid de suspans, mister si umor o combinatie cum nu se poate mai potrivita pentru a petrece cateva ore placute la gura sobei, in compania unei povesti si a unor personaje savuroase.

O placere pur si simplu!

superBlog 2012

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: