oameni puri si simpli

A aparut in viata mea atunci cand ma asteptam mai putin. Eram intr-un bar, la o cafea.

El era in spatele meu cu o tipa de mana. Posibil prietena lui. Sau nu. M-am intors usor, fara sa ma observe sa vad daca era intr-adevar H. (ii plac cartile si literele, asa ca o s-o folosesc doar pe prima). El era. Ne-am privit de cateva ori in seara aia. La cateva zile, ne-am intalnit din nou intr-un supermarket din cartier.

‘Hm, zic in gand, sta prin zona’. Iar ne-am privit. Si-atat. Stiam ca trebuia sa fie o lansare de carte in zilele ce urmeaza, asa ca m-am gandit sa iau legatura cu H.

H este un om simplu. Este controversat de simplu desi apare in unele reclame de la TV, prezinta cate o gala si alte lucruri de genul acesta. Este un om frumos. Si fizic si sufleteste. Asa simteam, fara sa-l cunosc. Ma tot gandeam cum sa iau legatura cu el, sa-l intreb de lansarea de carte.

‘La cat de simplu este, ma gandeam eu, ar trebui sa aiba si o adresa de mail simpla. Ia sa incerc’. Si a mers. Am reusit sa-i trimit un mail, in care il rugam sa-mi dea mai multe detalii despre locul unde va fi lansata cartea.

Ne-am vazut acolo si am schimbat cateva cuvinte. Eu eram emotionata. Vizibil emotionata. Dar H prin felul lui simplu de a fi, mi-a pus o mana pe umar si mi-a spus sa ma linistesc. L-am privit pentru prima data in ochi: are ochi caprui, blanzi, de caprioara. M-am linistit. Pentru ca mie imi placea omul atat de mult, m-am gandit sa fac un interviu cu el si sa-l dau unei prietene sa-l publice intr-o revista online. A ramas sa ne ‘auzim’ pe mail si ne-am intors fiecare la vietile noastre. Am continuat sa ne conversam pe mail. Ne scriam zilnic, sau aproape zilnic, ii ceream sfatul de cate ori aveam ocazia, fie despre un film, fie despre vreo formatie. Virtual, eram prieteni.

Dupa cateva timp, in care noi ne tot conversam, i-am trimis propunerile mele de intrebari pentru interviu. Raspunsul care a venit, nu a fost tocmai pe gustul meu: ‘o sa raspund la intrebari. Mai dureaza putin, n-am apucat. Introducerea (chapeau-ul) nu e ok. Pentru ca se simte ca e scris de cineva care ma place. Nu caut nod in papura, sunt happy ca am persoane de genul acesta langa mine. Cred ca intelegi ce spun. Nu-mi doresc sa fii rece si severa, ci putin impartiala (un jurnalist se implica, e adevarat, am auzit teoria aia conform careia un documentarist nu are dreptul sa influenteze parerea spectatorului, ci doar sa prezinte faptele, in cazul de fata lucrurile nu stau chiar asa, dar pe bune se simte o caldura care ar face pe oricine sa se intrebe daca nu suntem rude). Mai incearca o varianta.’

Astfel, a avut loc prima mea lectie de jurnalism. Am mai facut cateva incercari de interviu si pana la urma am reusit. In sfarsit intelesesem ce inseamna sa faci un interviu.

Timpul trecea si H si cu mine am decis sa ne vedem. Eram curioasa cum o sa decurga o intalnire. Era de fapt ‘hai sa ne vedem la o bere, daca nu venim cu masinile’. Si asta am si facut.

Eu am ajuns cu cateva minute inainte sa ajunga el. Imi place sa fac lucrul asta. Imi place sa observ oamenii inainte sa ne intalnim. Eram asezata la o masa, cu vizibilitate foarte buna la strada, sa pot vedea cand apare. Mi-am aprins o tigara si eram atenta la ce sa intampla in jurul meu. Deodata tresar. Il vad coborand dintr-o masina. ‘Eleganta, zic in gand, ca nu vedeam foarte bine marca de unde stateam. I se potriveste. E stilul lui: elegant si practic.’

H se apropia de masa unde stateam. Este inalt, vreun metru nouazeci, atletic, imbracat sport, sexi, cu parul putin ciufulit si cu un tatuaj la vedere. Un tatuaj in palma dreapta.

Ne pupam, ne asezam si incepem sa povestim. Fiecare spune exact ceea ce vrea sa spuna si ne multumim cumva reciproc ca am avut ocazia sa ne cunoastem. Ne zambim des, ne cercetam din priviri, apoi ne hotaram sa ciocnim (chiar daca beam suc): ‘pentru oamenii puri si simpli’ zice H si zambeste fin.

Apoi ii povestesc cum am inceput eu sa scriu la o revista online, datorita lectiei lui de jurnalism, el imi povesteste de proiectele pe care le are (multe si frumoase) si dintr-o data il intreb foarte serioasa: ‘si? Noi cand ne mai vedem?’

El se uita fix in ochii mei si spune: ‘today, tomorrow… ‘ si incepe sa rada.

Eu iau o gura de suc si continuu: ‘toyota’.

Ne simteam bine impreuna. Eram doi oameni frumosi care aveau foarte multe de povestit si se aflau la inceput de drum.

SuperBlog 2012.

Anunțuri

4 responses to “oameni puri si simpli

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: