Monthly Archives: iulie 2012

Iubire ² (continuare)

‘EA (tresare): daca tu zici ca e cel mai bine asa, atunci asa facem.

EL (se intoarce pe scaunul lui, cu fata spre EA si o apuca de mana): tie ti-e teama de mine?’

Din hol, din geanta fetei se auzea sunand telefonul. Fata isi cauta ceasul (si pe acela si-l daduse jos), il gasi si se uita la ora. ‘ciudat, zise. E destul de tarziu si nu are cine sa ma sune la ora asta.’

EM (razand): poate e prietenul tau, vrea sa-ti faca el un copil. Sau poate doi, in noaptea asta.

EA (ia o perna de pe pat si o arunca spre el, razand): trei. Adu-mi geanta, te rog. Sunt dezbracata, nu pot sa ies asa.

Primeste geanta. Telefonul incepuse sa sune deja a doua oara.

Il scoate si se uita pe ecran : EL. Zambetul ii cam disparu de pe fata. ‘e un prieten. E ciudat. Nu ma suna niciodata.’

EM (zambind): hotaraste-te: ti-e prieten sau nu? Cum ti-e prieten daca nu te suna niciodata?

EA (ingrijorata): este… este un prieten mai special. O sa-i raspund.

EA raspunde la telefon si se intoarce pe burta.

‘alo! … bine, beau un vin alb. Tu ce faci? Nu te aud bine. Esti in masina? Da, sunt la un pahar de vorba cu niste prieteni. Nu, nu m-ai deranjat. Doar ca mi se pare ciudat pentru ca tu nu ma suni niciodata. De aceea te intreb. De fapt, cred ca nu esti bine. Unde esti?’

EL (cu o voce trista): asa e, nu sunt bine. In masina, pe strazi. Nu stiu pe unde. Tu unde esti? Acasa?

EA (cu voce inceata): sunt cu niste prieteni. In Drumul Taberei. Auzi, tu vrei sa ne vedem?

EL (cu aceeasi voce trista si inceata): nu vreau sa te deranjez. Stii ca nici de sunat nu te sun, ca nu indraznesc. Dar sunt intr-un moment prost, cel mai prost din ultimul timp si asa am simtit. Tu intotdeauna m-ai incurajat si m-ai sprijinit sa merg mai departe.

EA (ferma): vino la mine. Iti dau adresa. Vii si discutam. Probabil o sa te simti mai bine daca vorbim.

EL (la fel de trist): unde esti? Ca vin sa te iau.

Fata ii da adresa, inchide telefonul si se intoarce spre EM.

‘nu ne-a iesit’ si incepe sa rada.

ea: ‘nu v-a iesit…mda. cum auzi de EL, cum ti se inmoaie picioarele. Vezi ce faci…’

EM (zambind): dar cine e? Clar, nu e iubitul tau. Dar dupa vocea ta si fata pe care o aveai, cu siguranta este cineva la care tu tii. Cine e?

EA (zambind): e un artist. Este unul care apare in reclamele de la televizor. E prima data cand o sa ne vedem. Doar noi doi. Ne mai vedem pe la evenimente, EL singur sau cu prietena lui, eu de obicei cu vreo prietena. Prietenul meu nu merge niciodata impreuna cu mine. Nu stiu ce as putea sa-ti spun mai mult.

EM (zambind): esti indragostita de EL? Il iubesti? Care e faza, ca nu inteleg…

EA (zambind): de ceea ce face, da. Dar nu-l cunosc. Trebuie sa plec. Mai incercam intr-o seara. Poate ne iese. (se ridica razand si se imbraca in fuga).

Fata il saruta in fuga pe EM si ajunse in strada. Avea emotii. Nu stia cum sa se poarte.

EL isi facu aparitia in scurt timp, la volanul masinii sale. Un Passat cc. Avea parul ciufulit si era imbracat sport.

EA aparu ca o tanara floare, rara si frumoasa, pe care nu ai puterea nici sa o privesti si nici sa o atingi.

EL cobori si se apropie de EA.

EA se dadu sfioasa un pas inapoi, ii lua mana dreapta si-i privi palma: un tatuaj.

EL o prinde de mana, o trage spre el si o pupa, asa cum o face de fiecare data cand o vede. Apoi, ii deschide portiera. EA ramane cu mana suspendata in aer, voia sa deschida portiera sa urce. Era usor confuza. Se dadu un pas in spate si-i zise un ‘merci’anemic. Era placut surprinsa. Zambea tamp si nu stia ce sa zica. Era ametita si din cauza vinului pe care il bause.

EL (zambind usor): urca, nu-ti fac nimic. Stai linistita.

EA (zambind): nu ai ce sa-mi faci. Ce vrei sa facem?

EL (privind-o in ochi, fara sa clipeasca): mergem la mine.

EA (tresare): daca tu zici ca e cel mai bine asa, atunci asa facem.

EL (se intoarce pe scaunul lui, cu fata spre EA si o apuca de mana): tie ti-e teama de mine?

EA (isi retrage mana): sa mergem, e destul de tarziu.

A pornit motorul si a plecat. Fata nu stia exact pe unde se afla. Stia zona, dar nu era familiara cu cartierul. Dupa vreo zece minute de mers, si-a dat seama ca a ajuns in Floreasca, pe o strada unde erau si blocuri si case.

EA (zambind): aici locuiesti?

ea: ‘nu, toanto! A inchiriat-o special pentru tine. Esti culmea!’

EL (zambind): nu, vreau doar sa te impresionez. (rade) da, aici locuiesc, in vila asta pe stanga, la parter. E un apartament cu trei camera. Linisteste-te, esti in siguranta.

EA (rasufland usurata): dar tie? Tie ti-e teama de mine?

Intre timp parcheaza si opreste motorul.

EL (zambind): am ajuns. Hai sa coboram.

Coboara amandoi din masina, EL o ghideaza pe fata, indicandu-i intrarea in casa, descuie usa si intra. Aprinde lumina si o pofteste inauntru.

EA il prinde de mana dreapta si se uita iar in palma. Ii placuse tatuajul lui, dar nu retinuse ce era: un scorpion. Zambi fin.

EL (zambind): haide, vrei sa stai toata noaptea pe hol?

EA (timida): nu, nu o sa stau. Mi-e sete. Pot sa am un pahar cu apa?

Fata tresare. Intr-una dintre camere vede o pianina.

EA (cu voce inceata): o pianina. Imi canti ceva, te rog?

EL (zambind): nu acum. E tarziu si deasupra stau niste persoane in varsta.

O ia de mana, o conduce in sufragerie, o aseaza pe canapea si-i aduce un pahar cu apa. Apoi se aseaza langa EA si isi aprinde o tigara. ‘fumezi?’ o intreaba. ‘acum nu’ zice fata. ‘dar poti sa-mi spui de ce esti asa de trist. Te ascult daca de cantat tot nu-mi canti.’

EL se lungeste pe canapea, isi pune capul pe picioarele ei, fumeaza din tigara pe care nu o terminase si incepe: ‘m-am despartit de…

EA (incet): prietena ta… iubita ta.

EL (incet): da. E cea mai naspa perioada din viata mea. Nu stiu cat o sa ma tina. Habar nu am.

EA (incet): imi pare rau. Te ascult.

EL incepu sa-i povesteasca diverse, care nu aveau nicio legatura nici cu ce patise si nici cu EA. Pur si simplu ii vorbea. Stinse tigara si continua sa-i vorbeasca. Din ce in ce mai soptit. In cateva momente su nu se mai auzea nimic.

Adormise.

EA isi aprinde o tigara de care fuma EL, il mangaie cu sfiala pe frunte, pe nas si pe gura, avand grija sa nu-l trezeasca.

EL a simtit si s-a ridicat. Ii ia tigara din mana, o stinge in scrumiera, pune paharul undeva pe jos si se lungeste pe canapea, impingand-o usor pe fata din cauza ca nu avea loc suficient.

EA se ridica, gaseste intrerupatorul, stinge lumina si se lungeste langa EL pe canapea.

Acesta o ia in brate si o lipeste de el astfel ca fata ii simtea respiratia in par, in ceafa. Ii ia mana dreapta si se uita din nou la tatuaj si inchide ochii.

Adoarme.

Reclame

gaiţele

Final de stagiune la Teatrul Metropolis cu spectacolul ‘Gaitele’.

Kiritescu spunea despre aceasta satira sociala ca s-a straduit ‘cu adevar si manie sa demaste lumea putreda care i se dezvaluise in toata hada ei goliciune’.

Eram curioasa sa vad aceasta versiune de la Metropolis. Mai demult, vazusem varianta de la Odeon si nu m-a incantat foarte tare.

O comedie clasica romaneasca ce se adapteaza perfect societatii, indiferent de anul in care se joaca. De fiecare data va fi o Aneta Duduleanu, vor fi surorile acesteia si eternele barfe despre societate si oameni, casnicii din interes, casnicii ratate, amanti etc…

Gasim in distributie actori de ilustra personalitate artistica: eroina legendara, femeia indragostita, amanta pasionala, personaje pierdute sau ravasite.

Pe mine personal m-a impresionat Monica Davidescu. Mi s-a parut de o prospetime, o gingasie si o forta extraordinara, cu potential foarte mare, o actrita care poate darui multa valoare teatrului romanesc.

Remarcabile: Olga Delia Mateescu si Ilinca Goia. O dovada ca profesionalismul este ridicat la rang de cinste si in productiile autohtone.

Remarcabile au fost decorurile si costumele, ceea ce demonstreaza o data in plus ca este o piesa de actualitate, indiferent ca ea a fost scrisa in anii ’30.

Distributie: Florina Cercel, Rodica Popescu Bitănescu, Ileana Stana Ionescu, Olga Delia Mateescu,Marius Bodochi/Tomi Cristin, Pavel Bârsan/Răzvan Oprea, Orodel Olaru/Dragoş Ionescu,  Ilinca Goia/Mihaela Teleoaca, Monica Davidescu/Ana Ioana Macaria, Carmen Ionescu/Diana Dumbravă, Raluca Petra/Afrodita Androne

Regia: Dan Tudor

Scenografia: Corina Grămoșteanu

Muzica: Vlaicu Golcea


%d blogeri au apreciat asta: