Monthly Archives: iunie 2012

opposites attract

‘SEX (din DEX). 1. Totalitatea caracteristicilor morfologice şi fiziologice care deosebesc animalele şi plantele în două categorii distincte, masculi şi femele. 2. Fiecare dintre cele două categorii de vieţuitoare diferenţiate după organele genitale; bărbaţi sau femei, masculi sau femele.

Cam despre asta e vorba in ‘Opposites Attract’. Tu mai pune si o linguriţă de chimie organică. Si caută-ti singur definitia cuvantului DRAGOSTE. 

Dacă ai DEX’.

P.S.  O sa razi, dar e o comedie. Asa ca o sa razi’.

Asa vorbeste Florin Piersic jr. despre piesa pe care a tradus-o si a pus-o in scena alaturi de Dorina Chiriac, la Teatrul Metropolis.

Opposites Attract este o piesa despre chimia sentimentelor dintre doi oameni.

Oare contrariile chiar se atrag? In aceasta piesa veti gasi cu siguranta si rolul pe care il jucati voi cel mai des in viata: sotie, amanta, sot, amant, femeie indragostita, barbat indragostit si va veti da seama ca totusi nu este doar un simplu rol: este viata, asa cum este ea.

Mi-era dor de aceasta piesa. Mi-era atat de dor incat am fost sa vad o inregistrare de acum un an. Si o sa merg iar sa o vad. Si iar si iar si iar.

‘Dar tu nu te plictisesti sa vezi aceeasi piesa de n-shpe mii de ori?’.

‘Nu, am zis. Nu ai cum sa te plictisesti, pentru ca de fiecare data e altfel’.

Ultima reprezentatie din aceasta stagiune, duminica 17 iunie. Ora 19.00. La Metropolis.

Cu: Ilinca MANOLACHE, Dan RĂDULESCU, Florentina TZILEA, Florina GLEZNEA,  Bogdan NECHIFOR, Florin PIERSIC Jr.

Un spectacol de Dorina Chiriac şi Florin Piersic Jr.


Reclame

eu sunt provizoriu aici

Eu sunt provizoriu aici este replica mea favorita din spectacolul ‘Spitalul comunal’ regizat de Felix Alexa.

Sase personaje din salonul sase sunt in cautarea identitatilor. Amnezici, o muta, un operat de apendicita – provizoriu in salon – si un William. Shakespeare sau Puskin? Nici el nu stie. Este o intrebare la care nu stie sa raspunda,  pentru ca parerile sunt impartite. Are insa incredere in ceea ce crede despre viata: ‘are sens doar daca e scrisa’.

Acestea sunt personajele cheie in jurul carora Hristo Boicev isi construieste povestea. Din cand in cand le condimenteaza cu aparitia unui medic si a unei asistente, ale unor raiduri ale aliantei si cu nevasta batranului amnezic. De altfel, amnezicii lui Alexa sunt: un presupus colonel, un batran care isi recunoaste sotia si isi aminteste de rudele lui, un tanar care cunoaste aproape totul despre Elvetia si un tip care este provizoriu acolo, care trebuie operat de apendicita. Toti cu crize de nebunie temporara si umor fin.

Povestea este despre  oameni si pentru oameni. Despre cat sunt de suferinzi si cum se pot vindeca ei. Emotionant este ca, desi bolnavi si nestiind motivul exact pentru care se afla acolo, sau il stiu partial, ei gasesc ceva sau cineva in care sa spere. Acel cineva care ii va elibera.

Decorul in care isi spun povestea este sumbru. Este o radiografie perfecta a societatii bolnave in care traim. Dar cum orice poveste, nu e poveste daca nu are si ceva feeric, aici ne intalnim cu ‘Micul print’ si cu ‘Cenusareasa’. Aparitii uluitore intr-o poveste care nu se vrea a fi comica.

Regizorul se joaca inteligent cu planurile, amesteca fictiunea cu nonfictiunea, fara a oferi raspunsuri la final; lucru care demonstreaza de fapt – toata aceasta poveste a lui Boicev – ca scrisul poate crea o realitate mai rea decat cea in care traim.

‘Spitalul comunal’ de Hristo BOICEV

Regia: Felix ALEXA

Scenografia: Nina BRUMUSILA

Distributie: Razvan VASILESCU, Valentin URITESCU, Marius MANOLE, Marius STANESCU, Adela MARCULESCU, Paul CHIRIBUTA, Andrei HUTULEAC,  Raluca  APRODU, Andrea VASILE / Florentina TILEA, Maria JUNGHIETU,  Alexandru CHINA, Alex STEFANESCU, George ROTARU, Cosmin Teodor PANA.


jocul

EL – un artist talentat, frumos si destept. Foarte destept.

EA – o fata draguta, mult prea draguta in toate momentele.

ea – vocea din capul ei

EA (plictisita). Lasa cartea din mana, decide sa se uite la televizor. O face foarte rar, vorba unui prieten de-al ei: sfarsitul lumii a inceput la televizor si el de-aia nu se uita. Il deschide si da peste pauza publicitara. O reclama. Ups, EL in reclama. Intr-o reclama la haine. Haine de firma. Stie firma de haine, este una dintre favorite.

ea: hmmm, foarte sexi. Frumos sau sexi? Sau si frumos si sexi? Prea serios. Un pic dur, il prinde.

Fata se ridica de pe canapea si isi ia laptopul in brate. Se pregateste sa trimita un mesaj.

ea: ce vrei sa-i scrii? Ca e misto in reclama de la televizor?

EA (se gandeste putin si scrie): esti prea serios in reclama aia de la tv. (apoi lasa laptopul langa ea pe canapea, convinsa ca nu o sa primeasca nicun raspuns. Nu prea era ora obisnuita pentru conversatiile lor)

EL: eu nu am fost niciodata frumos. Serios, da

EA: e prima data cand vorbesti aiurea. Nu ma supara, te rog. O sa-ti cumpar o oglinda, ca sa vezi ca am dreptate.

EL: sa fie de firma, te rog.

EA (zambeste): eu iti scriam alt mesaj acum. Esti si frumos si destept. Da, de firma. Normal. Ce credeai ca iti iau din piata? De la ce firma vrei sa fie?

EL: firma luminoasa. Oglinda de firma luminoasa.

EA: de unde stii tu ca firmele luminoase au oglinzi?

EL: din basme.

EA: atunci mergi cu mine intr-un basm, in care sa pot cumpara una.

EA isi pune laptopul alaturi si zambeste.

ea: dar aveti niste discutii foarte interesante. E frumos jocul asta al vostru. Pana unde o sa mergeti ? Dar de fapt, tu ce vrei de la el? Cu siguranta doresti ceva, nu-i spui, el intuieste asta si iti face jocul.

Jocul umbrelor din fereastra ii atrase atentia fetei. Era semiintuneric. Se ridica si deschise fereastra. Vantul i se juca prin par si ii placea. Era o atingere placuta. Tresarea la fiecare adiere. Oare s-a indragostit?


%d blogeri au apreciat asta: