arta teatrului

Teatrul a fost intotdeauna un loc spiritual, un fel de ritual, inca de la inceputurile lui. Trebuie spus pur si simplu, ca scopul teatrului e de a face vizibila lumea invizibila. Cea mai mare parte a oamenilor crede ca ceea ce este vizibil da putere. Or, adevarata putere e ceea ce e invizibil. Aceasta este cultura, e ceva invizibil intre noi. Dar este si un lucru pe care il avem in comun. Teatrul serveste la a-l face vizibil pentru a-l simti. Am putea spune astfel, ca teatrul dispune de un sens al timpului, acesta fiind prezentul. Este momentul actual dintre noi. Teatrul nu poate crea decat prezentul. Ceea ce este interesant este faptul ca el vorbeste despre trecut si despre trecut in prezent.

Inca din cele mai vechi timpuri, teatrul facea parte dintre mijloacele de infaptuire a unui larg proces revolutionar de renastere spirituala si propasire naționala. De aceea, el a intrat in preocuparile si programul marilor personalitati ale vremii – V. Alecsandri, Alecu Russo, Cezar Bolliac – care i-au sesizat functiile mobilizatoare si moralizatoare in contextul transformarilor sociale si politice ale tarii.

O data cu aparitia publicatiilor artistice specializate, se formeaza, dupa 1860, o specie jurnalistica noua – cronica dramatica. Aceasta alaturi de informatii, note, foiletoane ori portrete ale unor mari actori ai vremii, compun materialul documentar pentru alcatuirea unui tablou cat mai exact al evolutiei spectacolului de teatru romanesc si al constiintei estetice si critice la noi. Pe de alta parte, dincolo de interventiile critice din presa vremii, care inregistrau momentul teatral romanesc si-i formulau cerintele sale obiective, doua directii ideologice, filosofice si estetice aveau sa se infrunte in epoca, precizand, totodata si cele doua orientari de gandire critica in cultura noastra, prin care avea sa deschida un camp larg si solid fundamentat esteticii moderne.

Traim intr-o lume intr-o continua schimbare si acest lucru l-am observat si in teatru. Am crescut cu piese de teatru care mi-au marcat copilaria, am descoperit noul val de actori tineri, care ne incanta inca de pe bancile studentiei si am realizat ca intoarcerea spre cultura este tot ceea ce ne face viata mai frumoasa. In fond vorbim de o arta, arta teatrului.

 

sursa: Michaela Tonitza-Iordache, George Banu, Arta teatrului, Editura Nemira, București, 2004.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: