Monthly Archives: februarie 2012

nene, hai deseara la ‘iunion’ la ionescu!

Hai pe 29 la Teatrul Nottara!

„O noapte furtunoasa” pusa in scena de tanarul si talentatul regizor, Alexandru Mâzgăreanu este semnul primaverii in aceasta stagiune.

Cu o distributie de exceptie, care pastreaza farmecul si comicul lui Caragiale, piesa promite momente de relaxare si retraire a vremurilor de-atunci si din zilele noastre.

Comedie de moravuri, de situatii, de limbaj si de caracter, „O noapte furtunoasa” promite sa ne faca seara perfecta!

Reclame

one man show

de VIS.

Turneu National 2012:

Spectacole in tara :

27 feb.- PITESTI ( Sala Teatrului ) – ora 19:00

01 mart. – Bucuresti (Palatul National al Copiilor) – ora 20:00

03 mart. -PIATRA NEAMT ( Casa de Cultura a Sindicatelor ) – ora 19:00

08 mart. – PLOIESTI (Casa de Cultura a Sindicatelor ) – ora 19:00

 


39

39 de trepte…

O parodie excelenta dupa Alfred Hitchcock. Sau 4 personaje in cautarea rolurilor. Si reusesc. Timp de 2ore reusesc sa faca 50 de personaje.

Comic de limbaj, comic de situatie si comic comic tot spectacolul. Parodia ia amploare si sala este in picioare.

Distributia este de mare exceptie: Alexandru Mike Gheorghiu, Alexandru Jitea, Adrian Vancica si Luminita Erga.

Si care este misterul celor 39 de trepte?

Il veti dezlega, vineri, 24 februarie la Nottara.


in teatru, diavolul e plictiseala

Pe Marcel Țop l-am cunoscut in Cafeneaua Nottara. Impreuna cu prietenii mei de-acolo, voiam sa facem o revista a teatrului.

Il vazusem si la alte spectacole si mi-a placut. Un om frumos. Simplu si cu mult talent de a pune piese in scena; atat pe scena teatrelor clasice cat si a teatrelor independente.

Intr-o discutie spunea ca (citandu-l pe Peter Bock): ‘in teatru, diavolul e plictiseala’.

Ultima dintre piesele puse in scena la Teatrul Nottara este ’Cabinierul’.

De ce nu pui in scena ‘moartea unui artist’? l-am intrebat intr-o seara.

‘pentru ca am pus Cabinierul si pe undeva, este aceeasi poveste’.

Dar ce este si cum este ‘Cabinierul’? Este o poveste despre ceea ce se intampla dincolo de ce se vede pe scena. Este viata unui actor, care si-a dedicat intreaga cariera publicului sau, incercand sa nu-l dezamageasca. Este povestea nestiuta a unei iubiri care a fost recunoscuta numai dupa moartea artistului, a tinerilor aspiranti la statutul de actor si dincolo de toate a omului care sta in umbra unui artist: cabinierul.

Alexandru Repan in rolul artistului de o frumusete aparte; un regal actoricesc rar intalnit si actori tineri care completeaza aceasta minunata punere in scena.

Si cum spunea si Nichita Stanescu, actorul e ca si soldatul:

‘Actorul, ca si soldatul

Nu are viata personala

Viata lui personala este praf si pulbere

Actorul e ca si timpul

Mai repede sau mai incet,

Mai mincinos sau mai adevarat…

Nu puneti niciodata mana pe actor.

Si nici nu merita sa puneti mana pe el:

Actorul e ca si soldatul

Nu are viata personala’.


actoria la rang de arta

Radu Beligan sau cand actoria este ridicata la rang de arta!

Am crescut cu maestrul Radu Beligan. Este parte din viata noastra, a parintilor nostri sau pentru cei mai tineri dintre noi, chiar a bunicilor.

Ne-a incantat cu prestatia lui in nenumarate piese de teatru, filme, tv  si radio, cu roluri extraordinare din dramaturgia romana si internationala.

L-am vazut in urma cu ceva timp, in stagiunea aceasta, spectator la Teatrul Nottara, la o avanpremiera. Era insotit de fiica lui; recunosc ca mi s-au inmuiat picioarele de emotie.  Este acelasi om frumos pe care l-am admirat pe scena si cu care am adormit multe seri la rand in copilaria mea.

Cuvintele sunt de prisos si mult prea putine. Nu are rost sa enumar acum unde/cand/in ce fel/ a fost premiat, aplaudat, adulat, etc… Pot doar, sa va invit sa-l vedeti in ‘Egoistul’ pe scena TNB din Bucuresti. O sa va impresioneze!

El, Radu Beligan.

Maestrul Beligan spunea: ‘iubesc teatrul, care este arta de a povesti opozitiile. Teatrul te invata sa-l cunosti si sa-l iubesti pe celalalt’.


%d blogeri au apreciat asta: